Peste clădirea în care azi se află Muzeul Banatului, Castelul Huniade, au trecut secole întregi, ani îndelungaţi, dar ea a rămas în pilonii ei, nu au doborât-o vremurile. În zilele noastre, clădirea este ameninţată cu degradarea, iar strigătul ei de salvare este întâmpinat cu polemici şi neînţelegeri din partea celor care ar fi putut să preîntâmpine această situaţie.
Scurt istoric al Castelului Huniade
Pe locul în care astăzi se află Castelul Huniade, regele maghiar din dinastia angevină Carol Robert de Anjou a ridicat noua sa reşedinţă regală, mutând la Timișoara, provizoriu, capitala regatului maghiar. Aceasta s-a întâmplat în secolul al XIV-lea, atunci când frământările politice din regatul Ungariei l-au determinat pe regele angevin să evadeze de la curtea sa de zi cu zi, Carol Robert de Anjou decizând stabilirea noii reşedinţe la Timişoara, în urma unei vizite efectuate aici în anul 1307. Construcţia a fost realizată probabil de constructori italieni şi terminată, cel mai posibil în 1315, pentru că în 1316, spun documentele, regele era deja stabilit în noul său castel. Iniţial, castelul a fost aşezat pe o insulă, dar era legat de oraşul Timişoara printr-o punte mobilă. Primele refaceri importante castelul le-a cunoscut în timpul comitelui de Timiş Pippo Spano, general al regelui Sigismund al Ungariei.
Atunci când Iancu de Hunedoara a devenit comite de Timiş (între 1441-1456), voievodul ardelean şi-a stabilit reşedinţa la Timişoara şi a dispus edificarea unui nou castel, pe ruinele vechiului castel ridicat de Carol Robert de Anjou, grav avariat de un cutremur. O contribuţie la edificarea lui a fost adusă de arhitectul italian Paolo Santini de Duccio, aflat în acea perioadă în serviciul lui Iancu de Hunedoara.
Castelul a servit drept reşedinţă nobiliară pentru toţi regii care până în 1552 au poposit la Timişoara. În perioada ocupaţiei otomane (1552-1716), la castel îşi aveau reşedinţa beglerbegii Paşalâcului de Timişoara.
În timpul războaielor austro-otomane (1716-1718), care s-au soldat cu trecerea administraţiei Banatului în competenţa Imperiului Austriac, castelul a fost deteriorat, renovarea lui petrecându-se după încheierea acestor războaie. În timpul administraţiei austriece rolul castelului a fost schimbat, devenind cazarmă de artilerie şi depozit militar.
În anul 1849, revoluţionarii maghiari, asediind Timişoara, au distrus castelul din temelii, până la punctul în care a fost nevoie de o reconstruire a edificiului. Lucrările de reconstrucţie şi renovare s-au terminat în 1856. Edificiul a fost mult modificat, în special în ceea ce priveşte faţada, iar forma de astăzi a castelului din acel an (1856) datează, aşa cum stă inscripţionat, cu cifre romane (MDCCCLVI), pe frontispiciul clădirii.
Castelul Huniade este monument istoric, fiind considerată cea mai veche clădire din Timişoara până la campania de săpături arheologice începute în anul 2013 şi derulată în centrul oraşului. Proprietarul clădirii este Consiliul Judeţean Timiş. Noi consolidări la castel au fost realizate la începutul secolului XX, în chiar primul deceniu al secolului trecut, atunci constatându-se o situaţie care necesita intervenţii pentru consolidarea clădirii.
După ce clădirea, fostă castel, a devenit loc pentru desfăşurarea activităţii Muzeului Banatului, în 1947, s-a realizat o nouă consolidare. Consolidări ale clădirii au fost efectuate până în anii ‘50.
Castelul Huniade, în zilele noastre
Din 1998 a fost realizat un nou proiect de consolidare al clădirii, constatându-se o serie de probleme la Castel, dar proiectul făcut atunci nu s-a finalizat.
Actualul proiect de consolidare a clădirii a fost întocmit în 2006, iar după acest an proiectul a fost pus în practică, banii fiind alocaţi după 2012. Primele măsuri luate pentru consolidarea clădirii au fost legate de injectarea solului pentru stabilizare, momentan lucrările la Castel fiind sistate, finalizarea proiectului necesitând o echipă competentă de specialişti care să realizeze integral şi proiectul de punere în valoare. Astăzi, Castelul se află într-o situaţie deplorabilă, asta după ce, de câtva timp, odată ce vitregiile naturii s-au dezlănţuit, în clădire a pătruns apa de ploaie, iar situaţia pare greu de rezolvat, constructorul şi conducerea Muzeului pasându-şi vina unii altora.
Acoperişul Castelului nu a fost finalizat, iar pentru a se proteja interiorul clădirii de ploaie nu a fost montată vreo prelată de protecție. Sala Cavalerilor, cel mai select loc al imobilului, a fost infiltrată, în coloanele ei, cu apă de ploaie.
Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Timiş s-a autosesizat și a mers în control la muzeu. Potrivit reprezentanților Direcției, inspectorii nu au putut intra în prima zi, pentru că nu li s-a permis aceasta de către agenţii de pază ai Muzeului.
În 28 iunie, reprezentanţi ai Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Timiş, împreună cu reprezentanţii Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş, care se ocupă de patrimoniu, au efectuat un control în interiorul castelului şi au constatat distrugerile de aici.
În timpul acestui control au fost verificate 30 de spaţii din Muzeu şi au fost găsite următoarele neregului: referitor la depozitare, spaţiile verificate nu sunt corespunzătoare normelor de conservare ale patrimoniului mobil, spaţiile pe care le are Muzeul Banatului sunt insuficiente, chiar şi în cazul reabilitării clădirii, în viitor, având în vedere şi cercetările arheologice din ultimii ani, nu se vor putea depozita şi organiza în acelaşi timp expoziţiile, fiind nevoie de un depozit nou, proiectat special în acest sens, anumite spaţii care să fie amenajate; pe partea de inventariere, în special pentru bunurile arheologice, sunt şantiere foarte vechi care nu sunt inventariate deloc, cele descoperite în cursul săptăturilor au fost depozitate în încăperi fără a fi inventariate; întregul patrimoniu al muzeului figurează în procesele verbale de inventariere însumând 547.000 de piese, iar dintre acestea, 250 de bunuri de arheologie şi alte 250 care sunt clasate, au fişe de evidenţă actualizate.
După acest control, Muzeul Banatului trebuie să ia următoarele măsuri: autorizarea laboratorului de restaurare-conservare (care funcţionează în prezent într-un spaţiu impropriu, într-o mică încăpere a Muzeului de Artă din Timişoara, insuficient pentru necesităţile şi organigrama acestuia și nu deţine în prezent autorizaţia obligatorie de funcţionare eliberată de Ministerul Culturii), reacreditarea muzeului (din cinci în cinci ani Muzeul trebuie să se reacrediteze printr-o serie de rapoarte care trebuie trimise Direcţiei pentru Cultură şi verificate în ceea ce privește inventarierea bunurilor, clasarea lor, conservarea), verificarea corectitudinii documentaţiei privind clarificarea asupra rangului de muzeu de importanţă naţională şi remedierea deficienţelor pentru fiecare spaţiu verificat.
Ca urmare a neregulilor constatate privind nerespectarea normelor de conservare a patrimoniului muzeal, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Timiş a sancţionat instituţia Muzeul Banatului cu amendă contravenţională în valoare de 10.000 lei, valoare maximă ce este prevăzută de Legea 311/2003, privind muzeele şi colecţiile publice.
În cadrul unei conferinţei de presă de la sediul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Timiş în care a fost prezentată o radiografiere a stării patrimoniului mobil al Muzeului Banatului în momentul de faţă, arheolog dr.Victor Bunoiu, consilier în cadrul Direcției, a spus: „Cunoaștem faptul că Muzeul Naţional este în restaurare de atâția ani, cunoaştem şi faptul că cercetările arheologice din ultimii ani au pus un ritm în care muzeul a fost angrenat şi a avut mult de lucru pe această parte, însă, şi partea muzeală (ceea ce priveşte evidenţa, depozitarea, restaurarea) este la fel de importantă şi, pornind de la acest raport, noi ne dorim o schimbare legată de gestionarea patrimoniului şi sperăm ca deficienţele constatate să fie remediate în cel mai scurt timp”.
Conducerea Muzeului Naţional al Banatului susţine că e imposibil să fie respectate cerinţele Direcţiei din cauza faptului că are puţini angajaţi (unii dintre aceştia fiind lipsiţi de acreditarea de specialitate), iar spaţiile sunt insuficiente.
În cadrul conferinţei amintite mai sus, directorul Muzeului Naţional al Banatului, Claudiu Ilaş, a declarat: „Probleme legate de depozite sunt de zeci de ani. S-au agravat în momentul în care a început consolidarea şi am fost nevoiţi să mutăm colecţiile permanente şi depozitele, de aceea sunt puse unele peste altele, nu există spaţii. Am luat măsuri, de când sunt director, adică de vreo doi ani, am cerut Consililului Judeţean să ne acorde sprijin, prin spaţii. Au spus că până nu începe renovarea castelului să ne descurcăm cum putem, lucru pe care l-am şi făcut. Legat de conservare, pot să vă spun că în anul 2014, septembrie, nu exista niciun conservator la Muzeul Banatului şi am angajat în doi ani, doi conservatori. Aceşti conservatori nu au acreditarea pentru că sunt debutanţi şi sunt trimişi la acreditare. Unul dintre conservatori, angajat în 2015, finalizează acreditarea în septembrie, celălalt, pe Ştiinţele Naturii, va finaliza anul viitor. În momentul când am venit în muzeu, în 2014, nu exista restaurator pe lemn. Am angajat un restaurator debutant, dar nu puteam să las să se distrugă lemnul şi am externalizat acest serviciu. Îl face un expert pe lemn, Vasie Ioniţă, de la Vaslui. Legat de depozitarea pe hol a pieselor de la Alba Iulia şi toate celelalte piese, pot să spun că s-au făcut şi s-au luat măsuri, de câte ori a fost nevoie, dar, repet, nu avem spaţii de depozitare. Soluţia asta am discutat-o la Consiliul Judeţean şi dânşii au spus că în momentul în care se va elibera tot castelul, vor găsi o soluţie. Le-am propus mutarea în hale care au un spaţiu adecvat”.
Legat de situaţia clădirii muzeului, directorul instituţiei a spus că au fost luate măsurile necesare pentru ca în interiorul muzeului să nu mai plouă: „Nu va mai ploua. Am luat măsuri în urma detaliului de execuţie oferit de proiectant şi avizat de Direcţie. Împreună cu oamenii muzeului am pus jgheaburi cu 3.500 de lei. Nu am pus până acum pentru că nu aveam voie să intrăm pe un şantier de categoria A fără avizul Direcţiei”.
Directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional, Timiş, lect. univ. Dr. Sorin Predescu, susţine că cei din conducerea muzeului nu au anunţat în timp util instituţia pe care o conduce despre situaţia de la Muzeul Banatului, iar dacă ar fi anunţat, s-ar fi putut opri infiltrarea apei în muzeu, găsindu-se soluţii provizorii. „Acest tip de soluţii provizorii se fac cu intervenţie de urgenţă, cu avizul Direcţiei, aşa consideră legea că trebuie făcut. Deci, în momentul în care noi suntem anunţaţi, mergem pe teren, vedem situaţia şi emitem acel aviz de intervenţie de urgenţă pentru a nu se ajunge în astfel de situaţii. Asta este procedura valabilă la orice monument istoric. Soluţiile pe teremen lung le au ei de discutat cu constructorul. Conflictul muzeu-constructor nu ne priveşte pe noi. Pe noi ne interesează ca acea clădire să fie, din acest stadiu, măcar în stare de conservare”.
Referitor la firma care deţine dreptul de a lucra la refacerea muzeului, directorul Ilaş a declarat următoarele: „Constuctorul, în 2012, a semnat un contract şi a preluat cu proces-verbal de predare-primire toată partea de nord-vest a castelului. L-am sesizat, a pus folia pe interior şi l-am sesizat în continuare. Vor fi penalizări, dar nu i-am dat drumul la plată, deci nu am plătit o factură de 250.000 de lei, pentru care ne-a dat în judecată. În urmă cu trei luni au fost oprite lucrările la castel. Constuctorul nu a reuşit să termine în timpul stabilit lucrările şi a oprit munca pentru că avea nevoie de o nouă autorizaţie. Constructorul este obligat să repare ceea ce s-a distrus, în urma unei expertize pe care noi o vom plăti. Aceasta se va decide de către Consiliul Judeţean, pentru că la discuţii va fi chemat şi constructorul şi se va face o expertiză, în urma căreia se vor stabili pagubele şi, conform contractului, vor plăti. Li se vor impune şi penalităţi pentru că nu au luat măsurile pentru care au fost sesizaţi. Lucrările vor fi reluate în momentul în care va ieşi autorizaţia de construcţie. În două luni, maximum, se poate finaliza”.
Directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Timiş, lect. univ. Dr. Sorin Predescu, a susţinut că nu i s-a comunicat, din partea conducerii Muzeului Naţional al Banatului, faptul că firma de construcţie a încetat executarea lucrărilor. Directorul Muzeului Banatului, Claudiu Ilaş a răspuns şefului Direcţiei, referitor la cele scrise mai sus, astfel: „Am anunţat Consiliul Judeţean şi Inspectoratul în Construcţii. Nu s-au finalizat lucrări, ca să vă anunţăm”.
Raportul întocmit ca urmare a controlului efectuat la Muzeul Banatului, luna trecută a fost trimis la Poliţie, Prefectură, Ministerul Culturii şi Consiliul Judeţean. Despre vinovaţii de situaţia dezastruoasă a clădirii care găzduieşte Muzeul Banatului, directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Timiş a declarat: „Cine este vinovat, este deja o poveste lungă şi nu este treaba noastră, în acest moment, să stabilim. În ceea ce priveşte vinovăţia sau nevinovăţia, noi ne-am exprimat prin amenda contravenţională, mai departe, dacă vor mai fi sau nu alte controale, nu mai ţine de noi”.
Derularea actualului proiect de lucru la clădirea care găzduieşte Muzeul Banatului din Timişoara a fost asigurat, până acum, din fondurile băneşti (fonduri publice) ale Consiliului Judeţean Timiş. A existat un proiect de restaurare, în valoare de 52 de milioane de lei, pentru care existau bani europeni, dar, pentru că restaurarea clădirii nu putea fi făcută decât după finalizarea lucrărilor de consolidare, C.J. Timiș a renunțat la proiect și speră să poată câștiga alți bani, pe noul exercițiu financiar 2014-2020.
Cornel SERACIN
