În data de 4 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia penală nr.1137/A , condamnă patru persoane la închisoare cu suspendare în cazul asocierii municipiul Timişoara cu clubul Politehnica, în vederea finanțării, în baza unor criterii de performanță, a activității echipei de fotbal Politehnica Timișoara, după ce anterior trei dintre acestea fuseseră achitate de Tribunalul Timiş - instanţa de fond. Decizia Curții de Apel era halucinantă, ca de altfel întregul dosar, întocmit de un procuror DNA care la rândul lui a ajuns să fie între timp condamnat penal și exclus din magistratură. Abuzul e cu atât mai mare cu cât apelul DNA împotriva sentinței din fond nu aducea nici un fel de dovezi în plus față de cele prezentate la Tribunal.
Practic, în speță vorbim despre asocierea Consiliului Local cu o echipă de fotbal, asociere votată în Consiliul Local, hotărârea care a stat la baza acesteia nefiind atacată nici până în ziua de astăzi, ea fiind în vigoare și producând efecte juridice. Mai mult decât atât, legalitatea hotărârii a fost consfințită prin decizii și avize ale Direcției Juridice a Camerei de Conturi, controale anterioare ale Curții de Conturi, avizată inclusiv de Prefectura Timiș pentru legalitate și văzută la fel și în instanța de fond. Cum s-a ajuns la întoarcerea sentinței din Curtea de Apel? Greu de spus și de explicat altfel decât prin presiuni de la nivelul DNA și al anumitor judecători aserviți DNA, presiuni menite să rezolve o problemă de statistică.
În țară, primul pas spre dreptate a fost contestația în anulare - un pas mai mult procedural și fără șanse de succes, atât timp cât decizia anulării sentinței ar fi trebuit să o dea tot Curtea de Apel Timișoara – și este evident că nici un judecător nu va da o decizie împotriva colegilor de birou.
Speranța în dreptate în țară a rămas, astfel, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Care, la sfârșitul săptămânii trecute, a făcut un mare pas spre adevăr. Astfel, în urma ședinței de filtru, Înalta Curte de casație și Justiție a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de Gheorghe Ciuhandu, Violeta Mihalache și Smaranda Haracicu împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara. Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursurilor în casaţie, completului C4, termenul de judecată fiind fixat în şedinţă publică pentru data de 4 iunie 2020. Trebuie menționat și faptul că solicitarea de recurs în casație a fostului secretar al Primăriei Municipiului Timișoara, Ioan Cojocari – cel de-al patrulea condamnat în dosar – a fost respinsă.
Oricum, în momentul de față, cheia îndreptării abuzului judiciar de la Timișoara se află la Înalta Curte de Casație și Justiție, ultima instanță autohtonă care poate să facă dreptate în acest caz. Iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, rămâne întotdeauna deschisă calea atacării statului român la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.


Flavius BONCEA