Scriitorului timișorean Mircea Pora i-a apărut, recent, un nou volum de proză scurtă. „Când lumea era mare” a văzut lumina tiparului la editura bucureșteană Eikon, în excelente condiții grafice, și are puternice accente biografice. Mai exact, este vorba, în principal, de anii copilăriei scriitorului, petrecuți în Topolovățu Mare într-o perioadă neagră pentru istoria României și a Banatului – stalinizarea țării. De aici, poate, și tonul mai sumbru al unora dintre aceste amintiri, marcate de schimbările pe care regimul comunist le-a impus cu brutalitate. Din altele, dimpotrivă, răzbate umorul fin al autorului, care a căutat o fărâmă de lumină într-o lume cuprinsă de întuneric.
Despre acest volum ne-a vorbit chiar autorul său: „În textele din această carte îmi readuc în memorie multe din lumea de început a mea. Chiar primul text se referă la ziua de 4 iunie, ziua mea de naștere. Rememorez acel Topolovăț cu șoseaua neasfaltată, rememorez acei oameni care apăreau frecvent în copilăria mea. E mult din copilăria mea în această carte. Pe tata îl văd în felurite chipuri. Pot spune că el a fost cel care mi-a patronat copilăria. A fost un om care a ratat mult; a avut un talent muzical ieșit din comun, însă s-a făcut doctor. A fost un medic pe care l-a interesat starea generală a localității, nu doar să trateze punctual pacienții; l-a interesat mereu cum locuiesc oamenii, cum se hrănesc, în ce climat trăiesc. Tocmai de aceea a refuzat Timișoara și a ales să lucreze până la pensionare în Topolovățu Mare. De pe urma lui a rămas un dispensar nou în Topolovăț, în care am și locuit din 1955, anul plecării mele la liceu, în București, până spre 1980, când tata s-a pensionat. Oamenii au plâns când doctorul Pora a plecat din sat.
Am rămas atașat de acele locuri, deși Topolovățul este un sat de șes fără nimic fermecător în el; vara erau călduri foarte mari, iar iarna, o lapoviță sâcâitoare. Îmi aduc aminte de Dealul Popii, unde noi, copiii, mergeam să ne dăm cu sania. Eu aveam normă de stat afară iarna, însă ceilalți copii stăteau acolo de dimineața până seara.
Mai apar în acest volum episoade din liceu ori din anii studenției, dar ideea centrală a cărții este copilăria.
Mai sunt și teme existențiale, recurente, pe care le abordez. Apar, în diferite ipostaze, cimitirul satului ori aleea care venea de la gară în sat”.
„Când lumea era mare” întregește zestrea de apariții editoriale semnate de scriitorul Mircea Pora și vine în completarea altor volume cu tentă autobiografică, cum ar fi „De la Ohaba la Paris”. Conform autorului, cartea urmează să aibă parte de o lansare și la Timișoara.
