„Pe mine activitatea de la Cineclubul CFR m-a ordonat cumva, iar pe lângă compoziție am învățat să fiu deschis clipei care vine. Ea îți poate da un nou avânt inspirației”. (Valeriu Sepi)

 

Cândva în a doua jumătate a lunii decembrie, la Timișoara va avea loc premiera absolută a filmului „Camera Obscură” – un documentar realizat de Gheorghe Preda, despre istoria cincluburilor din România. Filmul este o producție Sharf film, iar echipa care s-a alăturat scenaristului și regizorului Gheorghe Preda este compusă din Anca Dumitrescu Bala (ilustrația muzicală), Marius Șerban (editor), Mihai Gheorghe (producător executiv) și Liviu Mărghidan (director de imagine și producător).

„Să faci un film despre cinecluburile existente acum 40, 50 de ani în România e o aventură. Pentru că mulți dintre acei pionieri ai filmului independent din România nu mai trăiesc. Filmele au fost aruncate sau sechestrate de întreprinderile care patronau majoritatea cinecluburilor. Ele în mare parte sunt degradate. Dar sub patina asta a timpului am descoperit adevărate nestemate cinematografice. Povești clare, provocatoare, jucăușe, făcute cu o libertate interioară de invidiat. Într-o perioadă în care libertatea era doar un concept pur teoretic. Filme făcute cu un fanatism glumeț care sunt niște veritabile vehicule de călătorit în timp”, spune Gheorghe Preda. 

Premiera absolută va avea loc la Timișoara deoarece mare parte din film este dedicată Cineclubului CFR din Timișoara – cel în care a activat regretatul nostru coleg Iosif „Bebe” Costinaș. „În anii comunismului, în România cinecluburile erau foarte active. Găzduite de mari întreprinderi, universități sau așezăminte culturale, ele instruiau și finanțau neprofesioniști care voiau să se exprime prin film. În condiții tehnice precare, de neimaginat azi, ei au realizat filme în 8 sau 16 mm, unele adevărate capodopere de subversivitate în condițiile existenței unei cenzuri foarte dure. Unul din cinecluburile celebre ale vremii era Cineclubul CFR Timișoara. Membrii lui, artiști cu o acută conștiință civică și cu un gust pentru avangardă și provocare, au pus prin filmele lor nu o dată în încurcătură organele statului și mai ales cenzura”, explică regizorului filmului. „Nu puteai face dizidență sau film anti-regim într-o organizaţie finanțată de sindicatele comuniste, să nu uităm asta, dintr-un singur motiv : nu aveai mijloace să-l faci, si chiar dacă presupunând prin absurd că le-ai fi avut, nu aveai unde-l arăta. Din cauza asta demersul unui cineclub ca cel de la Timișoara, unde oamenii făceau pe față filme subversive, în care criticau fătiș regimul comunist, mi se pare unul eroic”, mai mărturisește acesta într-un interviu acordat publicației LaPunkt, precizând și faptul că „Timișoara va fi Capitală Culturală a Europei în curând  și e deosebit de onorant” să fie prezentat filmul prima dată aici, cu atât mai mult cu cât la filmare echipa a fost înconjurată de „cei mai entuziaști oameni pe care i-am întâlnit în această aventură, care s-au mobilizat exemplar pentru ca noi să avem tot ce ne trebuie pentru realizarea filmului”.

Flavius BONCEA