Micuța artistă Maia Truțulescu a revenit la Casa Artelor din Timișoara și prezintă, în expoziția intitulată „Sound of Soul”, câteva din creațiile realizate în 2019 și 2020, dar și câteva din anii 2015, 2016 și 2017. Artista cărășeană, la nici 10 ani împliniți, se află la cea de-a cincea expoziție personală, începuturile expozițiilor ei la Casa Artelor din Timișoara regăsindu-se în anul 2017, atunci când, la „Caffé Klapka”, susținută de părinți, a inaugurat o primă expoziție de pictură.
Acum, lucrările de pictură ale artistei Maia Truțulescu se află expuse pe simezele galeriei „Pygmalion”, inaugurarea expoziției având loc joi, 6 februarie 2020. Micuța artistă a fost susținută în demersul ei artistic de părinți, ambii prezenți la vernisajul expoziției, tatăl, Marian Truțulescu, deschizând anul expozițional 2020 la Casa Artelor din Timișoara.
„Sounds of Soul” aduce în atenția iubitorului de artă un univers artistic încărcat de candoare sufletească, ludic și policromie, inocență și seninătate, ce confirmă, parcă, versul poeziei lui Lucian Blaga, care ne transmite că înțelepciunea și iubirea unui copil este jocul.
În recentele lucrări realizate și prezentate în expoziția „Sounds of Soul”, putem observa un pas important în evoluția artistei spre arta universală, Maia Truțulescu prezentând câteva picturi în care personajele sunt lipsite de chip, asemenea modele putând fi regăsite în rândul marilor pictori din arta universală, iar aici oferim exemplul pictorului bănățean József Ferenczy, care, în pictura intitulată „Piață din Neapole”, prezentă în expoziția permanentă de artă bănățeană de la Muzeul de Artă din Timișoara, pictează oamenii fără chip.


Despre universul artistic al micuței Maia Truțulescu, a vorbit, la vernisajul expoziției, dr. Gabriel Kelemen, istoric și critic de artă, din rostirea domniei sale spicuim aici: „Ce m-a bucurat când am întâlnit opera Maei Truțulescu, a fost, în primul rând, inocența și seninătatea. Ea nu alunecă, la nouă ani, după cum se vede, în derizoriu, nu pică în kitsch, nu alunecă în arta naivă. De unde această predilecție? Poate un fel de mimesis, un fel de contaminare (tânărul și frumosul ei tată s-ar putea s-o fi contaminat, involuntar). Îmi și închipui că, undeva, în atelier, Maia, din când în când mai trăgea cu geana, deschidea ușa, se uita, «fura» o pensulă lăsată sau nu de blândul tată. Și, atunci nu putem spune că ea a furat acest meșteșug. Ea de fapt s-a contaminat cu același «praf de muze», ceva ca-ntr-o baghetă magică comună acestui arbore genealogic a sărit ca o ramură vie, ca o viță vie, pe tânăra de aici, Maia Truțulescu. Ea nu este nici mare, nici mică. Este serioasă, asta mi s-a părut foarte interesant la ea, e ludică, senină. Ea-și oferă sufletul pe tavă, pe simeza asta atât de interesantă. Se simte că lucră cu sufletul! Are un entuziasm aici, pe care mi-e greu să-l reconstitui, dar siguramente îl are prin carisma divină. Ea își proiectează propriul Paradis. Este un Paradis specific gândirii copilului, necontaminat cu dejecția post-post-postmodernă care uneori îți repugnă, la un moment dat, chiar brutal, vorbind. Este în zona paradisiacă, în zona acestei feerii în care câmpul afectiv încă nu este ecranat de abrutizările care riscă, de multe ori, într-o societate din ce în ce mai convulsivă, să atace la bază. Vedem aceste aparente flori. Dar acestea sunt, de fapt, ipostaze ale sufletescului. Maia vine și-și aruncă aceste miraje afective, și le aruncă cu dezinvoltură pe pânză. Ce vedem interesant, în afară de dripping și de toate aceste spectaculoase policromii? Vedem câmpuri liniștite, senine, cerul senin, iarba proaspătă. Este un univers primăvăratic, legat, poate, de luna mai, poate de luna aprilie. Există o primăvară sufletească care se transformă, treptat, într-o vară. Îi urez să aibă puterea să rămână ea, să nu se sperie de vicisitudini și să învingă prin frumos!”


Născută în anul 2010, la Reșița, Maia Truțulescu a inaugurat prima expoziție personală de pictură la Muzeul Banatului Montan din Reșița, în anul 2015, în același ani obținând Premiul Special „Simfonia culorilor” la Salonul de Pictură „Arte Mici” unde s-au înscris 480 de concurenţi din America, Germania, Austria, Serbia şi România. Tot în anul 2015, Maia Truțulescu a primit Diploma de excelenta acordata de către Consiliul Județean Caraș-Severin, ca semn de recunoaștere a contribuției la valorile cultural-artistice ale Banatului de munte.
Din activitatea artistei din anul 2016, amintim aici, participarea la expoziția colectivă „Ritmuri cromatice”, organizată de Galeria „Elite Prof Art” din Bucuresti și un nou premiu Ordinul Salonului de Pictură „Arte Mici”.
În anul 2017, pe lângă expoziția personală inaugurată la Casa Artelor, expoziție de care am amintit mai sus, Maia Truțulescu a deschis o altă expoziție personală de pictură „Orizonturi Cromatice”, la Galeria „Lyceum” a Liceului de Arte „Sabin Păuța” din Reșița.
În anul 2018, Maia Truțulescu a realizat lucrarea „Mother Earth”, lucrare ce face parte din artoteca, „Memorii pentru viitor” a Centrului pentru UNESCO- „Louis François” din Troyes, Franța, în același an donând lucrarea„Visul României Mari” Muzeului Național al Literaturii Române din București.
Anul trecut, Maia Truțulescu a participat la expoziția colectivă „Chipul lui Dumnezeu-Chipul omului”, iar în toamna lui 2019 a inaugurat expoziția personală „Sound of Soul”, la Biblioteca Națională a României din București.
La vernisajul expoziției de la Galeria „Pygmalion”, Maia Truțulescu a dialogat cu criticul și istoricul de artă Gabriel Kelemen, povestind pe scurt cum a realizat două din lucrările expuse pe simezele galeriei timișorene.
Expoziția de pictură „Sound of Soul” semnată Maia Truțulescu rămâne deschisă publicului în spațiul galeriei „Pygmalion” de la Casa Artelor din Timișoara până în data de 18 februarie 2020.

Cornel Seracin