Vara tragică din anul 1951 a fost readusă în atenția publică de Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan, sâmbătă, 16 iunie, la Timișoara. În noaptea de 17/18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mișcare cea mai amplă acțiune de deportare din istoria contemporană a României, după deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, întreprinsă în ianuarie 1945.
Un număr de 12.791 de familii, respectiv 40.320 de persoane, din 258 de localități situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, în actualele județe Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, au fost ridicate din căminele lor și deportate în Bărăgan. Au fost duși români, germani, sârbi, bulgari, refugiați din Basarabia și Nordul Bucovinei, aromâni.
Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcați în vagoane de vite și duși în Câmpia Bărăganului. După un drum cu trenul, care a durat două săptămâni, au fost lăsați în plin câmp, departe de orice altă așezare omenească, și li s-a ordonat să-și ridice case. Astfel, în vara și toamna anului 1951, în regiunile Ialomița și Galați, au luat ființă 18 localități noi, care erau, în ordine alfabetică: Brateș, Bumbăcari, Dâlga, Dropia, Ezerul, Fundata, Lătești, Măzăreni, Movila Gâldăului, Olaru, Pelican, Răchitoasa, Rubla, Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viișoara și Zagna (în raioanele Călărași, Brăila, Călmățui, Galați, Slobozia, Lehliu și Fetești).
În amintirea acelor momente tragice din istoria contemporană a României, la monumentul dedicat deportaților, situat în Parcul Justiției din Timișoara, a fost săvârșit un ceremonial religios în amintirea celor care, în urmă cu 67 de ani, de Rusalii, au fost strămutați în Câmpia Bărăganului, acolo unde au fost nevoiți să rămână timp de cinci ani (până în anul 1956). Ceremonialul religios a fost oficiat de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoți de la Catedrala Mitropolitană. La manifestările prilejuite de acest moment au luat parte oficilalități locale și județene, oameni de cultură, deportați, urmași ai celor care au avut de suferit de pe urma acestei epurări sociale, reprezentanți ai altor filiale ale Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan, Comunitatea sârbilor din Timișoara, reprezentanți ai foștilor deținuți politic din România, precum și elevi ai Școlii Gimnaziale „Sfântul Antim Ivireanul” din Timișoara, elevii asitând la o adevărată lecție de istorie, așa cum nu se învață la școală.
La finalul slujbei de pomenire, oficialitățile prezente la evenimentul de comemorare, au susținut scurte momente oratorice în care au amintit, public, despre suferințele și jertfele celor care, timp de cinci ani au fost surghiuniți din locurile natale și au fost nevoiți să stea departe de casă, cu domiciliul obligatoriu în Câmpia Bărăganului. Părintele Mitropolit Ioan a adresat, la fel ca în anii trecuți, un cuvânt de mângâiere celor care au trait această drama, cu conotații istorico-sociale majore pentru spațiul bănățean.
Mărturiile deportaților și ale urmașilor lor au continuat să fie consemnate în paginile unei noi cărți, carte pe care președintele Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan, ing. Petru Mirciov, a prezentat-o la evenimentul de comemorare a celor 67 de ani de la deportări. Noua apariție editorială este un volum de reportaje-document, cu titlul: „Deportații în Bărăgan, Generațiile D.O.ˮ (D.O. = domiciliu obligatoriu), a scriitorului timișorean Marcel Sămânță și, în mai bine de 310 pagini conține mărturiile a 40 de deportați în Bărăgan, în tragicul an 1951.
După încheierea ceremoniei din Parcul Justiției, participanții au depănat amintiri pe terasa unui restaurant situat pe malurile Begăi.
Cornel Seracin
