Înalt Prea Sfinţia Sa dr. Nicolae Corneanu s-a născut în 21 noiembrie 1923, la Caransebeş. A crescut într-o familie religioasă, cu tată preot. După absolvirea liceului, a urmat Facultatea de Teologie din Bucureşti. La un an după ce a început facultatea, a fost hirotonit diacon celibatar.
După obţinerea doctoratului, se întoarce în Caransebeş, ca profesor suplinitor la Academia teologică de aici. Vine, apoi, în Timişoara, unde ocupă mai multe posturi, la Centrul eparhial şi apoi la Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului, îşi reia activitatea la Seminarul din Caransebeş, iar apoi ajunge conferenţiar universitar la facultatea de profil din Sibiu. Este hirotonit preot în 1960, în acelaşi an fiind ales, de către Colegiul Electoral al Patriarhiei Române, episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului. Se călugăreşte, păstrându-şi numele de Nicolae. Este hirotonit arhiereu, iar apoi preia funcţia de episcop al Aradului. În 1962, acelaşi Colegiu îl alege Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului. Duminică, 4 martie 1962, este instalat în funcţie, în catedrala mitropolitană din Timişoara. În cuvântarea rostită cu acest prilej, Î.P.S. Nicolae spunea: „…în clipele acestea solemne fac juruinţă în faţa lui Dumnezeu şi a voastră de a nu precupeţi nimic întru împlinirea tuturor îndatoririlor ce-mi revin ca arhiereu, îndrumător şi conducător al turmei duhovniceşti ce mi s-a dat spre păstorire, aşa încât să pot spune mereu, ca altădată Cel căruia ne închinăm «pe cei ce mi-ai dat… astfel i-am păzit că n-a pierit nici unul dintre ei» (Ioan 17,12)”.
Susţine mai multe conferinţe, participă la întâlniri ale creştinilor din diferite ţări, fiind delegatul României la instalarea papilor Ioan Paul I şi Ioan Paul II. A făcut parte din delegaţiile sinodale române care au vizitat Patriarhia Bulgară, Bisericile copte din Egipt, Etiopiană şi Siriană din Malabar, Patriarhia Moscovei, Biserica Greciei, Biserica din Etiopia, Biserica romano-catolică din Belgia, Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Sârbă și a făcut parte din delegaţia de prelaţi români care a vizitat SUA, Canada și parohiile româneşti din Australia şi Noua Zeelandă. A participat la Simpozionul internaţional „Căutarea păcii dincolo de diferenţele ideologice” (1980), la lucrările Adunării generale ale Conferinţei creştine pentru pace cu sediul la Praga (1961), a lucrat în comisiile Consiliului Ecumenic al Bisericilor, fiind membru în Comitetul central al Consiliului Ecumenic (1978-1981). Pentru o perioadă, s-a ocupat şi de comunităţile ortodoxe române de peste hotare, atât din Europa, cât şi din SUA.
Ca Mitropolit al Banatului, a avut numeroase iniţiative şi s-a ocupat de bunăstarea eparhiei. A iniţiat organizarea unei colecţii muzeale la Catedrala mitropolitană, a sprijinit ridicarea a zeci de noi lăcaşuri de cult, restaurarea unor monumente istorico-bisericeşti, având o contribuţie esenţială la înfiinţarea Facultăţii de Teologie din Timişoara, în 1993. De asemenea, a contribuit la reînfiinţarea Episcopiei Vârşeţului şi la instituirea Episcopiei de la Gyula, pentru românii ortodocşi din Ungaria.  Mai multe universităţi i-au recunoscut meritele, acordându-i Înalt Prea Sfinţiei Sale titlul de Doctor honoris causa, fiind ales şi membru al Academiei Române. Pe lângă implicarea în activitatea mai multor fundaţii, colaborează, de-a lungul anilor, la o serie de publicaţii: „Învierea”, „Altarul Banatului”, „Studii teologice”, „Ortodoxia”, „Biserica şi şcoala”, „Telegraful român”, „Jurnal literar”, „Orizont”, „Gândirea” (Sibiu), „Vatra”, „Verbum caro” (Taizé, Franţa), „Die Zeichen der Zeit” (Berlin) dar și la Radio Timişoara, Televiziunea Timişoara sau Televiziunea Bucureşti. Primul volum semnat de ÎPS dr. Nicolae Corneanu este „Învăţătura creştină ortodoxă” apărut la Timişoara, Tipografia Mitropoliei, în 1971. Este urmat, până în ziua de astăzi, de peste 25 de volume, precum și de o serie de traduceri din limba greacă și de culegeri, fiind iniţiatorul şi coordonatorul colecţiei „Comorile pustiei” ce apare în cadrul Editurii Anastasia.

Activitatea şi personalitatea Înaltpreasfinţitului Nicolae Corneanu, Mitropolit al Banatului și Arhiepiscop al Timișoarei îl face de departe una dintre cele mai proeminente personalități spirituale și culturale din Banat și, implicit, din țară. Personalitate autentică, și-a dedicat întreaga viață credinței, slujind deopotrivă Lui Dumnezeu și credincioșilor care i-au fost încredințați spre a fi păstoriți. Prelat și cărturar deopotrivă, astăzi întreaga suflare creștină din România îl consideră a fi unul dintre cei mai importanți ecumeniști ai vremurilor noastre. Despre Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae Corneanu putem spune că are o viață, o biografie și o carieră ale căror cărți de vizită sunt impresionante.

- Înaltpreasfinția Voastră, după ce principii v-ați călăuzit de-a lungul vremii în viață?

- Porunca cea mai mare pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos este să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele ca pe tine însuţi. Atunci, dacă ai îndatorirea să-ţi ajuţi semenul, Biserica nu poate lipsi din această relaţie, are menirea s-o pună în practică, în viaţa de fiecare zi.
Dacă în Sfânta Evanghelie se spune că trebuie să ne iubim semenii ca pe noi înșine, înseamnă că prin viață trebuie să trecem în limpezime, să nu ne certăm, să nu ne urâm, să nu ne pornim unii împotriva altora. Trebuie să fim senini, să nu trecem prin viață cu încrâncenare. Aceste au fost lucrurile după care mi-am călăuzit pașii.


- Am putea și noi să urmăm acest drum?

- Desigur, punând în aplicare acest principiu. Doar prin înțelegere și iubire va fi pace. Trebuie să ne ajutăm unii pe alții, să ne iubim unii pe alții! Aceasta este porunca lăsată de Domnul nostru Iisus Hristos.

- Vorbind despre ajutor, Biserica este implicată în acțiuni de caritate?

- Fără doar și poate. Biserica este foarte mult implicată în a-i ajuta pe cei mai nevoiași și în special pe copiii care au nevoie de sprijin. Biserica a fost și este foarte mult implicată în acțiuni sociale. Sunt preoți care au în îngrijire copii de la Centrul de Plasament. Pe lângă Biserica din Mehala func­ționează o casă de tip familial, iar la Alioș și la Topolovățu Mare preoții au în îngrijire câte trei-patru copii de la Centrul de Plasament.
Copiii nu sunt ajutați doar cu îmbrăcăminte și hrană, ci beneficiază de adăpost și primesc o educație adecvată, atât spirituală, cât și șco­lară. Ei sunt instruiți și pregătiți pentru viață.

- Vă mai amintiți de momente mai dificile din viața dumneavoastră?

- Pot să spun că m-a ferit Dumnezeu de încercări prea mari. Poate au fost câteva în privința sănătății. Spun că nu am avut momente mai dificile pentru că încă de mic am avut ca ideal să slujesc Lui Dumnezeu și Bisericii. Acest lucru mi-a călăuzit spiritul și educația de-a lungul vremii.