Interviu cu conferențiar universitar profesor doctor Octavian Mazilu

Este omniprezent prin Spitalul Municipal și îl întâlnești acolo unde te aștepți mai puțin. Plin de viață și de statură voinic, se mișcă incredibil de repede. Este expeditiv și găsește soluțiile cele mai potrivite, cu multă rapiditate. Iubește medicina ca singura alternativă a existenței, părinții fiindu-i medici, sora medic, soția medic, iar fiica de 16 ani s-ar putea să le calce pe urme. Sunt o adevărată familie de medici, am putea spune. S-a născut în Strehaia, în 30 iunie 1965, liceul l-a făcut la Turnu Severin, iar facultatea la Timişoara. A hotărât să rămână aici în 1990, când a devenit şi preparator la clinica de Chirurgie, la semiologie chirurgicală. În 1993 a devenit asistent, iar în 1994 medic specialist chirurg, după care medic primar şi a urcat în ierarhia universitară. Este conferenţiar și a avut stagii de pregătire în Franţa, Germania, Bulgaria şi Elveţia. Este managerul Spitalului Municipal din luna decembrie a anului 2010. Iubește meseria de medic, spitalul și oamenii. Cu multă onestitate, vorbește greu despre el. Îi este mai la îndemână să vorbească despre spital și meseria pe care o face. Atunci se entuziasmează, vorbește cu patimă. Despre meseria dragă inimii lui ne-a precizat: „Medicina nu este o meserie de har, trebuie să ai dragoste pentru ea, este o meserie care se învaţă. Este o meserie care necesită formare continuă şi nu e o viaţă uşoară aceea de medic”.


- Ce înseamnă Spitalul Municipal pentru Timişoara?

- Spitalul Municipal, poate puţină lume cunoaşte, reuneşte practic o mare parte din activitatea medicală din zona de nord a oraşului. Are în structura sa înglobat Clinica Ascar, Clinica de BFT, Clinica de maxilo-faciale, toate clinicile de la Clinicile Noi, care au două secţii de chirurgie generală, una de urgenţă, una cu profil oncologic, o clinică de chirurgie toracică, de hematologie, de anestezie şi terapie intensivă şi, de asemenea, unitatea de primiri urgenţe, laboratorul de radiologie, laboratorul de analize medicale şi cel de morfopatologie. La acestea se mai adaugă clinica de Oftalmologie, Clinica de Dermatovenerologie, Clinica de Radioterapie, Clinica de Oncologie medicală, clinică ce s-a mutat pe strada Victor Babeş. Din noiembrie 2011 în structura spitalului au intrat şi clinicile de ginecologie, de terapie intensivă şi clinica de neonatologie, sau Maternitatea Odobescu, cum o ştim cu toţii. De asemenea, în 2013 s-a deschis compartimentul de geriatrie care este în clădirea învecinată Policlinii 3. Practic, vorbim de 27 de secţii, servicii şi compartimente, de 10 locaţii şi 13 clădiri. Ca număr de paturi, suntem undeva la 1.025 de paturi şi ca număr de angajaţi undeva estimativ la 2.000 de angajaţi.  Activitatea a fost diferită de la an la an, dar media a fost în jur de 40.000 de internări pe an. La unitatea de primie în sistem de urgență se prezintă undeva la 26-28.000 de pacienţi. Serviciile medicale în urgenţă sunt mult mai largi, ţinând cont că avem camere de gardă la ORL, la ginecologie, oftalmologie, la maxilofaciale.  Tot în structura spitalului avem ambulatoriul de stomatologie, cu secţia de urgenţe, unică în zona de Vest.
Spitalul Municipal are o serie de secţii unice în vestul ţării. Clinica de Hematologie, condusă de prof. Hortensia Ioniţă, are rezultate deosebite în activitatea medicală. Clinica de chirurgie toracică, în România, este concentrată doar în mari centre universitare. Suntem unici în judeţ pe linia oftalmologiei şi ORL-ului, iar clinica de chirurgie maxilo-facială este deschisă 24 de ore din 24.


- Cum v-aţi acomodat ca manager și care sunt relaţiile cu echipa?



- Accederea în funcţia de manager nu este un moment uşor pentru că, dintr-o dată, esti implicat în cel mai înalt nivel în actul de decizie care guvernează finanţarea spitalului şi răspunzi de multiplele aspecte care condiţionează finanţarea spitalului. Trebuie înţelese toate mecanismele administrative şi aici pot să spun că am avut şansa unei foarte bune echipe administrative şi în principal a doamnei director Sanda Damian. Avem o echipă în administraţie pe care, în decursul acestor ani, am completat-o şi am sudat-o mai bine decât o găsisem în momentul când am preluat mandatul. În ceea ce priveşte relaţia mea cu colegii şefi de clincă, pot spune că este o relaţie normală. Consider că lucrurile au evoluat firesc, există o colaborare şi o bună comunicare, aceasta fiind condiţia principală pentru reuşită. În toţi aceşti ani, spijinit de directorul medical, doamna prof. Rodica Mihăiescu, de la Clinica de Interne, şi sprijinit de Consiliul Medical, am reuşit să facem progrese cam în toate sectoarele. În cei patru ani și jumătate de când mă aflu în funcţia de director, nu cred că a existat vreo clinică în care să nu se fi făcut cel puţin un pas înainte.

- Programul pentru viitor?


 
- Orice plan de management presupune măsuri pe termen scurt, mediu şi lung. În momentul în care eu am ajuns manager, spitalul avea un mare deficit în dotare, dar se întâmplase ceva foarte bun, respectiv trecuse în administraţia Primăriei. Dintr-o dată, spitalul avea pe cineva răspunzător direct. Am avut o colaborare foarte bună cu domnul primar Gheorghe Ciuhandu şi am o colaborare, evident din poziţia de subordonare, cu domnul primar Nicolae Robu. În mandatul domnului Robu pot să spun că s-au întâmplat lucruri deosebite în Spitalul Municipal în ceea ce priveşte dotarea. În primul an când am trecut în subordinea Primăriei ni s-au alocat banii pentru un computer tomograf, un aparat absolut necesar şi performant. Ulterior, tot în 2011, am trecut la digitalizarea radiologică şi, preluând şi spitalul Odobescu, am reuşit să ne ridicâm pe criteriul 2 de competenţă. Este o clasificare foarte importantă făcută de Ministerul Sănătăţii, care condiţionează spitalele de categoria 1 şi 2 cu o finanţare mult mai bună decât restul spitalelor. Când am preluat spitalul de ginecologie, am preluat datorii destul de mari şi nu a fost deloc uşor, în special că ministerul nu ne-a spijinit, iar toate datoriile trebuia acoperite din veniturile spitalului. Le-am achitat pe toate în zece luni. În anii următori a continuat programul de dotare. Şi la acest capitol s-au făcut lucruri remarcabile cu sprijinul Primăriei Timişoara. S-a cumpărat pentru prima dată echipament de ultimă generaţie de  video-colonoscopie, truse de chirurgie laparoscopică, mai multe ecografe. Astfel, în momentul de faţă, asigurăm în spital întreaga gamă de ecografie transesofagiană, transgastrică, intraoperatorie, plus ecologică. Tot din 2011 s-a renovat blocul operator cu sprijinul Primăriei, de la chirurgia oncologică, de la oftalmologie şi cel de la chirurgia generală. A mai existat un proiect european derulat prin Primărie, în ambulatorul de chirurgie facială. În momentul de faţă avem un program de reabilitare în care Primăria este cea care desfăşoară proiectul pentru modernizarea ambulatorului de ginecologie. Am avut un proiect european România-Ungaria legat de sistemul de radioterapie, practic a acceleratorului liniar care asigură terapia pacienţilor cu neoplazii, unic în ţară, până de curând. Primăria a derulat în parteneriat cu spitalul şi proiectul european în valoare de două milioane jumătate de euro pentru înfiinţarea centrului de diagnostic antenatal. În momentul de faţă construim, cu finanţare de la Primărie, o nouă unitate de primire urgenţe. Spaţiul presupune extinderea urgenţei la un alt tip de configuraţie, absolut necesar pentru a îndeplini normativele ministerului cu privire la aceste unităţi. Construcţia se desfăşoară chiar în momentul de faţă.


Practic, am derulat proiecte europene în valoare de șase milioane de euro şi mai avem un proiect al spitalului. Este vorba despre înfiinţarea unui centru de cercetare care va avea ca principale realizări un aparat de rezonanţă magnetică la subsolul de la Clinicile Noi şi, din banii spitalului, amenajăm spaţiul, ca şi contribuţie a noastră. Proiectul prevede, de asemenea, achiziţionarea unui mamograf digital cu tomosinteză, practic un computer tomograf dedicat explorărilor imagistice pe sân. Aparatul oferă o cu totul altă calitate diagnostică în patologia sânului. Totodată, se va achiziţiona un aparat foarte performant pentru clinica de neonatologie. Tot în acest program se vor amenaja o serie de spaţii pentru a defini centrul.
Când am preluat spitalul au existat mari probleme legate de clădiri. Cel mai cunoscut este exemplu Clinicii de Oncologie de pe Bulevardul Mihai Viteazu. Acolo au fost mai multe procese, până la urmă spitalul a trebuit să funcţioneze în chirie şi, într-un interval de timp, cu implicarea personală a domnului primar Robu, s-a decis mutarea clinicii în fostul internat al Liceului de Industrie Ușoară (MIU), unde condiţiile în urma amenajărilor sunt cu mult mai bune decât cele care erau în vechea locaţie. O problemă semnificativă a fost cu cele două corpuri de clădire de la BFT, de pe strada Loga. Acea secţie este una condiţionată de acele branşamente speciale, dar am avut  bucuria că în cursul anului trecut spitalul a rămas în incinta acelei clădiri, iar proprietarii urmează să fie despăgubiţi conform deciziei instanţei. Clinica de BFT a fost susţinută cu finanţare de la Primărie, iar politica noastră, a conducerii spitalului, este aceea de o dota în fiecare an.
Mutarea Clinicii de dermatologie consider că este un lucru benefic şi mi-am asumat acest proiect. Indiferent de ceea ce se spune ca istorie, cred că acea clinică nu funcţiona într-un spaţiu adecvat, de la saloane, la structură, la risipă de energie. Policlinica 3 este o clădire câştigată de proprietari, deci nu poţi face investiţii mari în ea. În al doilea rând, nu este suficientă pentru noi, avem nevoie de o diversitate de cabinete. Locaţia pe care Primăria ne-a oferit-o pentru a muta mai multe clinici acolo are multe avantaje şi ne mutăm în condiţii foarte bune. Cred că, dacă ritmul actual de construcţie se menţine, în toamnă vom face această mutare, cu un mare câştig pentru ambulatoriu. Vom putea acredita partea de ambulator și vom oferi servicii în colaborare cu Casa de Asigurări de Sănătate. Aşadar, tandemul policlinică-laborator poate fi foarte bun pentru timișoreni şi foarte benefic pentru încasările financiare, pentru că se vor putea încheia contracte cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate. Din 2013 spitalul a iesit pe contractare cu CJAS pe servicii de laborator. Şi la noi, dacă pacientul vine cu bilet de trimitere, se poate face tomografie computerizată fără plată, decontată de CJAS. Anul acesta am intrat şi pe servicii de ecografie şi, sperăm, de la anul să intrăm şi pe servicii de RMN. Până la urmă, ne dorim să creştem bugetul spitalului şi să diversificăm sursele de finanţare. Pacienţii noştri nu cumpără mare lucru în spital, toate se acoperă, dar mă refer la acele servicii care nu sunt decontate, dar pe care oamenii le doresc, iar dacă sunt dispuşi să plătească pentru ele, evident că spitalul îşi va manifesta disponibilitatea. Diversificarea activităţii şi deschiderea faţă de necesarul de servicii medicale reprezintă o prioritate a planurilor manageriale pentru spital.
Comisia naţională de acreditare a spitaleleor a apreciat favorabil activitatea, organizarea şi procedurile spitalului, vizând dotarea, funcţionarea și cum este abordată problema medicală.
În definitiv, spitalul traveresează o perioadă bună.



- Aveţi probleme cu „hemoragia” cadrelor din medicină?

- Din păcate, la întrebare răspunsul este da. O perioadă, spitalul a fost ferit de această problemă, Timişoara fiind un oraş universitar. Încet, a  început să devină semnificativă plecarea cadrelor medicale specializate, după care au început să plece şi tinerii rezidenţi. Grija faţă de pacient există, dar scade capacitatea unui spital prin acestă „hemoragie” de cadre medicale, din toate nivelurile. Le putem suplini, pentru că acum s-au deblocat posturile, dar vin omaeni care sunt de bună calitate, bine instruiți, dar fără experienţă. Sau, reuşim să formăm tinerii, după care aceștia pleacă. Te afectează. Sunt și specialităţi deficitare în România, de exemplu radioterapia. Am avea nevoie de medici de radioterapie, dar din păcate sunt foarte puţini.

- Ce preconizați pentru viitorul Spitalului Municipal?

- Ideal ar fi o clădire nouă, care să asigure funcţionarea în comun a tuturor secţiilor, adaptată vremurilor în care trăim. Dacă am o mulţumire, pe lângă faptul că avem un act medical de calitate mai bun prin dotarea pe care o avem, pe lângă activitatea care se desfăşoară pe un echilibru financiar (nu suntem pe deficit), este aceea că medicii tineri au condiţiile să se dezvolte profesional. Ar fi însă cu mult mai bine să avem un spital nou care să ne permită să facem paşii spre performanţa medicală. Sunt multe secţii şi multe clădiri care nu oferă condiţiile necesare actualelor standarde.
Suntem un spital universitar, avem o subordonare pe linie universitară cu Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, am asigurat finanţare pentru spital, am început nişte proiecte frumoase, avem mai multe centre de activitate medicală în parteneriat.
Mai avem nevoie de un cabinet de alergologie. Sunt convins că am avea solicitări semnificative ce ar aduce un plus, dar proiectul este blocat până ce ne vom muta în noul spaţiu, în alte condiţii şi alte posibilităţi.

- Cum vedeți situația sistemului sanitar în România?

- Nu am dimensiunea bugetară necesară pentru a vedea tot ceea ce se întâmplă. Nu pot să mă pronunţ la ceea ce ar presupune costurile de salarizare pentru personal, câţi oameni lucreză în sistem… Lucrând în administraţie, am sesizat că sănătatea din România e subfinanţată. Spun din poziţia unui spital care merge şi care a accesat finanţare, dar de multe ori m-am gândit oare cum se poate descurca un manager de spital care are contract cu Casa de Asigurări de Sănătate mai mic decât are el salariile, ca să nu mai vorbim de utilităţi, hrană, medicamente. Mărturiseau doamnele din comisia de control că sunt spitale în țară unde primăriile nu se implică. Dar eu vorbesc din poziţia unui manager care conduce un spital funcţional. Atunci când nu conduci un spital care funcţionează şi nu ai sursele de venit din programe naţionale, fonduri de la uniune, este mai greu. Noi am accesat aproape opt milioane de euro, e foarte mult. Societatea face totuşi un mare efort să susţină sistemul sanitar, iar sumele cheltuite în administraţie sunt mari. Programul oncologic implică sume uriașe. Societatea face efortul de a susţine strădaniile noastre. Desigur, putem discuta de ce nu se alocă mai mult la sută din PIB pentru sănătate? Poate însă n-ar fi rău să lucrăm la raportul de salarizare. Pe grila de salarizare actuală sistemul medical e destul de jos. Nu cred că România îşi permite în momentul de faţă, în nici un sector, să ofere mii de euro salariu celor care lucreză. Eu aş începe mărind salariile tinerilor, pentru că ei dau înainte. Personal, am bucuria ca la noi tinerii circulă. S-au dus în Anglia, Germania, intră în circuit.
Au consemnat, Andreea VASILESCU și Petru Vasile TOMOIAGĂ