Preocupat până la pasiune ardentă de cursele de mașini, fascinat de geologie, absolvent al Facultății de Chimie în cadrul Politehnicii din Timișoara, vicecampion național la automobilism, timișoreanul Grigore Zoiade și-a dedicat o bună parte din viața sa activităților sportive, mai precis curselor automobilistice. Susținut de familie în activitatea sportivă automobilistică, dar și de primul său antrenor, Corneliu Țiț, Grig nu și-a uitat maeștrii, anul acesta ocupându-se de organizarea unei competiții automobilistice prin care să cinstească memoria primului său antrenor. Competiția automobilistică A-CAR RALLY RAID TIMIȘ - Memorial „Corneliu Țiț” va avea loc între 5 și 7 noiembrie, în județul Timiș, se va desfășura sub egida FRAS, și va reprezenta cea de-a treia etapă din cadrul Campionatului Național de Rally Raid. Startul și sosirea concurenților vor fi în comuna Giarmata. Despre toate acestea, dar și despre alte aspecte din viața și activitatea automobilistului bănățean Grigore Zoiade, în cele de urmează. 

 

Grigore Zoiade s-a născut în anul 1952, în Timişoara, în casa pe care părinţii săi o dețineau pe strada Zürich. Vacanţele petrecute alături de părinţii săi pe Muntele Mic i-au adus copilului Grig ştiinţa învăţării schiului, astfel că, învăţând să schieze, în clasa a treia a participat la primul său concurs. 

S-a clasat pe locul doi în competiția organizată pe Muntele Semenic de către Şcoala Sportivă din Reşiţa. 

Competitorii săi erau din aceeaşi categorie de vârstă şi aveau avantajul unei pregătiri temeinice în sportul cu schi, pe când Grig mergea doar în vacanţe, cu părinţii, și practica acest sport pe munte. Fără a greşi, se poate spune că aceasta a fost competiţia de debut ca sportiv pentru Grig Zoiade, cel care mai târziu avea să exceleze în cursele automobilistice. După acest moment, profesorii de la şcoala din Reşiţa au încercat să-i convingă părinţii să-l înscrie la şcoala din reşedinţa judeţului Caraş-Severin, dar părinţii săi nu au primit această propunere, continuându-şi şcoala la Timişoara, în cadrul liceului „Vincenţiu Babeş” aflat în Piaţa Badea Cârţan. În anul 1971, Grigore Zoiade a absolvit Liceul „Vincenţiu Babeş” din Timişoara, iar între 1971-1976 a fost student în cadrul Politehnicii din Timişoara, Facultatea de Chimie, aici încheindu-şi studiile superioare.

Despre momentul Facultăţii, Grigore Zoiade ne-a relatat: „Eu mi-am dorit să devin geolog. Am plecat la Bucureşti şi am dat la geologie, iar acolo a trebuit să fiu ori un fiu de mare membru de partid ori mai deştept ca profesorul. Nici una dintre aceste două condiţii nu le-am îndeplinit. M-am întors acasă, iar în urma unui anunţ din ziarul «Drapelul roşu» am aflat că se căutau absolvenţi de liceu pentru şcoala de piloţi civili de la Bucureşti, pentru TAROM. M-am înscris imediat, dar la verificarea medicală de la spitalul C.F.R. au găsit că am ulcer, iar din cauza acestei boli am fost respins. Aveam un început de ulcer din cauza stresului. Am dat admitere la Facultatea de chimie, am intrat la chimie şi am rămas la studii aici între 1971-1976”. Grigore Zoiade a început activitatea la firma producătoare de spumă poliuretanică, Spumotim, retrăgându-se de aici în anul 1992.

 

Reperele carierei sportive și profesionale

 

„Am făcut parte din echipa ITA Timiş, echipă ce îi avea în componeța sa pe Corneliu Ţiţ, căpitan-jucător, Virgil Bălaş, Gheorghe Nistor (decedat între timp), Constantin 

Bercea, care este în Germania, Drăgulescu, care a fost şeful barului de noapte la Hotel Continental, şi Romulus Colesnic, care este încă Germania. ITA Timiș a fost Campioană Națională la Automobilism în anul 1976”, rememorează Grig Zoiade perioada fastă a carierei sale.

Iar pentru că Timişoara este şi oraşul premierelor, Grigore Zoiade a realizat două din aceste premiere pentru Timişoara, după 1989, dar şi înainte de anul 1989. Înainte de anul 1989 a fost primul român din Banatul de câmpie care a reuşit să învingă Uzinele Aro de la Câmpulung. Dacă din aceste uzine ieşeau maşini cu motor cu licenţă Volvo, Grigore Zoiade, cu ajutorul unor prieteni, a reuşit să procure un motor de camion „Carpaţi”, fabricat la „Steagul Roşu” din Braşov, motor ce avea licenţă Ford. Cea de-a doua premieră a fost realizată după 1989, atunci când, întemeiindu-şi o firmă împreună cu un prieten de la Belgrad, a reuşit să introducă soia adevărată pe piaţa românească. 

Despre acest episod, Grigore Zoiade ne-a relatat: „Poveştile cu salamul cu soia din anii de dinaite de 1989, cum că noi am fi mâncat salam cu soia, sunt doar poveşti. A fost o luptă foarte grea pentru mine să conving patronii de firme că deţin soia adevărată şi nu ceva contrafăcut. Le-am oferit câteva mostre de soia, după care nu am reuşit să mai fac faţă la câte solicitări au fost”.

Povestea se reîntoarce la prima și cea mai mare pasiune a sa, automobilul... Grig a dobândit permisul de conducere în anul 1971, iar din anul 1973 a început să participe la numeroase competiţii automobilistice din România şi din afara graniţelor acesteia. A fost ghid al Biroului de Turism pentru Tineret, iar de pe urma acestei îndeletniciri a reuşit să viziteze numeroase ţări, participând totodată și la competiţii automobilistice din Ungaria, Bulgaria, dar şi din alte state. 

În anul 1973 a intrat în Marele Circ Alb, cu ocazia Rally-ului Zarandului (actualemente se numeşte Rally-ul Aradului) şi, împreună cu coechipierul de atunci, Arghir Chirilă, a şi câştigat prima ieşire în Campionatul Naţional de Rally-uri, la clasa sa. 

În aceste performanţe, Grig a avut, în primul rând, susţinerea familiei sale. Tatăl său a fost absolvent al Politehnicii din Timişoara, fiind de profesie inginer şi mecanic în construcţii, având o contribuţie deosebită în ridicarea unor edificii din Timişoara, aici amintim Catedrala Mitropolitană. În timpul construirii acesteia, tatăl său era conducătorul carierei de piatră de la Şanoviţa, tot ce a însemnat structuri de bazalt pentru Catedrală fiind realizate în carieră şi aduse la Timişoara pentru ridicarea lăcașului de cult. Tatăl său a fost membru P.N.L. începând din anul1933. Despre apartenența politică a tatălui său, Grig și mama sa nu au aflat nimic până după momentul 1989, atunci când, ne-a mărturisit Grig, „tata ne-a arătat carnetul de aderent la P.N.L., imediat devenind consilier şi decanul de vârstă al P.N.L.-Câmpeanu”.

După ce a încheiat mandatul de administrare la cariera de la Șanovița, Grigore Zoiade ne-a vorbit mai departe despre tatăl său:  „După aceea tatăl meu (Grigore Zoiade n. r.) a ajuns la trustul de construcţii, fiind inginerul şef al acestuia, iar eu, de mic copil, am stat în braţele tuturor şoferilor. Stăteam foarte aproape de întreprinderea de construcţii din acea vreme, pe strada Baader şi, cum ieşeam de la şcoală, fugem la întreprindere. Asta a fost pasiunea mea de mic, motoarele”.

Dedicat sportului cu motoare, Grigore Zoiade nu a fost membru al partidului comunist, spunându-le celor care insistau să se înscrie în partid că nu are timp să participe la şedinţele partidului, fiind preocupat de automobilism și mereu ocupat să participe la curse. 

În vremurile de dinainte de 1989, automobilismul ca sport se practica din plăcere, sportivii fiind nevoiţi să alerge cu propriile lor maşini. Grigore Zoiade şi-a procurat cele necesare pentru a-şi construi o maşină, cu ajutorul bunicii sale, care, etnic german fiind, a avut dreptul să meargă în Germania Federală şi de câte ori revenea în ţară îi aducea nepotului componente de maşini din afara țării. 

În timpul studenţiei, Grig a început să organizeze rally-uri studenţeşti, iar pe traseul şi scheletul acestor rally-uri studenţeşti desfăşurate în judeţele Timiş şi Caraş-Severin s-au pus bazele Rally-ului Banatului. Primul coleg de echipă pentru Grig în vremea studenţiei a fost Claudiu Beca, echipajul Beca-Zoiade câştigând în anul 1974 Rally-ul studenţesc. 

Competiția studenţească a intrat în cadrul Campionatului Național Universitar sub egida A.C.R.-ului, fiind organizat de institutele politehnice din Iaşi, Braşov, Cluj şi, bineînţeles, Timişoara, automobiliştii timişoreni fiind întotdeauna FRUNCEA. 

Grigore Zoiade a participat şi la numeroase competiţii internaţionale de automobilism. În ani de dinainte de 1989, automobilistul român a reprezentat culorile României în cadrul competiţiilor organizate în blocul sovietic, Cupa Păcii şi a Prieteniei, fiind angrenat în competiţia circuitului de viteză de la Brno (fosta Cehoslovacie), apoi în  rally-ul „Nisipurilor de Aur” din Bulgaria, dar și în alte întreceri automobilistice oragizate în țările fostului lagăr sovietic. 

În România anilor de „Război Rece” s-a desfăşurat şi s-a organizat Rally-ul Dunării, care a fost o etapă în Campionatul European de Automobilism. Cu acest prilej, Grig a fost delegat să reprezinte culorile ţării, la Sibiu, în concurs fiind angrenat şi  fostul campion mondial de la acea vreme, austriacul Walter Röhrl, în această întrecere mai fiind prezenţi şi concurenţi din Italia şi din R.F.G. 

Cu timpul, clubul în care Grig Zoiade a fost legitimat, ITA Timiş, a reuşit să se doteze cu automobile de curse, primele maşini Dacia 1.300 fiind aduse în cadrul clubului de Romulus Colesniuc, acesta fiind, potrivit relatărilor lui Grig, „primul timişorean care a avut curajul, pe vremea respectivă, să aducă maşini Dacia 1.300 şi să doteze clubul cu maşini. Deci, în afară de Uzina Piteşti, el a fost singurul din România care a avut curajul să aducă maşini, pentru că, normal, totul trebuia justificat, era nevoie de foarte multe justificări pe atunci, bugetul ITA era pentru ca să se cumpere autobuze şi nu pentru maşini de curse. Până atunci mergeam la curse cu maşinile personale”.

În continuarea relatării sale, Grig Zoiade ne-a destăinuit că, trecând de nivelele Dacia, a căutat o altă provocare. Avea un prieten (Emil Butoianu), care deţinea în curtea sa un camion fabricat la „Steagul Roşu”, fabrica de la Braşov era sub licenţă de motor Ford, camioanele româneşti fabricate acolo fiind dotate cu aceste motoare. „Cu acest motor de Ford am stat doi ani cu doi prieteni, mi s-a pus la dispoziţie o boxă în cadrul întreprinderii auto, unde ne-am gândit cum să punem motorul de camion pe mașina ARO. Deci, trebuia gândit totul de la zero, suspensia, tracţiunea, absolut totul. Am reuşit şi am ieşit cu el în prima etapă, în anul ‘87, de la Târgu Jiu, în concursul numit „Rally-ul Coloana infinită”, organizat de A.C.R. Gorj. Am concurat în aceeași clasă cu ARO de la uzină, de la Câmpulung. Alţi concurenţi aveau motoare de Volvo, eu eram cu camionul meu şi atelierul mobil al ITA. Nu uit butoaiele, pentru că 38 de litri consuma la suta de kilometri”.

 

In memoriam Corneliu Țiț

 

În amintirea fostului său antrenor, Corneliu Țiț, Grigore Zoiade organizează o competiție memorială ce poartă numele acestuia. Concursul automobilistic urmează să se desfășoare la Timișoara în luna noiembrie. Despre implicarea sa în organizarea acestei întreceri automobilistice, dar și despre alte vești din competițiile automobilistice din România, Grigore Zoiade ne-a declarat: „Eu,  împreună cu Cornel Patrichi, implicit Federaţia Română de Automobilism Sportiv, de anul acesta am acceptat să avem Campionat Naţional de Rally-Raid, adică o competiție în genul  Paris – Dakar, dar să-l facem şi pe teritoriul ţării noastre. În Timişoara va fi prima ediţie de Rally-Raid, etapa a treia se va desfăşura la noi în oraș. Prima etapă a fost la Satu Mare, în luna mai, acum o lună a fost Transcarpatica, cu start din Braşov. S-a  mers în Moldova, prin Bacău și Oneşti, au coborât la Brăila, iar sosirea a fost la Vama Veche, Mangalia. A fost o largă participare internaţională: italieni, motociclişti din Rusia, polonezi, bulgari. Eu cu colegul meu Patrichi am fost şi la Braşov, le-am dus invitaţii și o prezentare a ceea ce vrem să facem. În urma demersului nostru, şi-au anunţat participarea italienii, care ne-au solicitat să mărim lungimea traseului, pentru că au considerat că, dacă vin de departe, pentru doar 200 de kilometri în concurs nu merită să se înscrie la start. Ei au susţinut că au obişnuinţa să parcurgă mai mulți kilometri pe etapă. Rally-Raid-ul de la Timișoara am reuşit să-l împingem în luna noiembrie, când se împlineşte un an de la decesul colegului nostru, campion naţional, Corneliu Ţiţ. Tot atunci va fi şi lansarea unei cărți scrisă de Corneliu Ţiţ, volum care conține o istorie a automobilismului sportiv din România, între anii 1970-2014. Asta se va întâmpla la festivitatea de premiere. De îngrijirea acestei cărţi s-au ocupat fiica şi soţia lui Corneliu Ţiţ. El a terminat cartea cu două săptămâni înainte de a muri. A murit în 7 noeimbrie 2014. Pentru mine acest concurs e o noutate. De exemplu, Marco Tempestini, care este cetăţean român, are dublă cetăţenie, româno-italiană, trăieşte de aproape 20 de ani la Cluj, are clubul şi nu numai clubul, ci o şcoală de pilotaj, iar fiul său reprezintă culorile României în Campionatul Mondial de Raliuri. Fiul său se numeşte Simone şi a reuşit să-şi depăşească tatăl în automobilism. El a mers, de ani de zile, având vârsta de 15, 16 ani, pe probele speciale, şi maestrul tatălui său, al lui Marco, cel care i-a insuflat iubirea pentru sportul auto, mergea cu el în maşină mai tot timpul, iar pe diferite trasee conduceau pe rând. Anul acesta, Simone a câştigat Campionatul României de Automobilism, de raliuri”.

Pagini realizate de Cornel SERACIN