Date biografice

Născut la 3 septembrie 1934, în localitatea Ramna, județul Caraș-Severin
Studii: - vioara și pictura, în paralel, fiind absolvent al Școlii de Arte Plastice Timișoara;
    - a activat în cadrul Filarmonicii „Banatul” din Timișoara;
Activitatea artistică:
    - este membru al Asociației Artiștilor Plastici „Romul Ladea” din Timișoara;
    - 8 decembrie 2005 – Diploma și Trofeul „Opera Omnia” în cadrul Salonului de Artă Plastică la Muzeul Banatului;
    - 2007 – Diplomă, premiul anual de artă „Romul Ladea”;
    - 22 mai 2008 – Diplomă de Excelență din partea domnului primar Gheorghe Ciuhandu, pentru contribuția adusă la promovarea culturii timișorene;
    - Diplomă de onoare din partea Asociației Onco Help din Timișoara (dr. Șerban Negru și dr. Daniela Sârbu);
    - a abordat tehnici în pastel, ulei și grafică;
    - a avut numeroase expoziții personale și colective;
Expoziții personale:
    - a organizat peste 30 de expoziții personale în țară și străinătate (Germania, Austria, Franța)
    - lucrări în colecția Muzeului de Artă Timișoara, Muzeul de Etnografie Timișoara, precum și în colecții particulare din Europa, SUA și China

Anul acesta, la 3 septembrie, artistul Alfons Vezoc va împlini opt decenii de existență. O viață dedicată în întregime artei, pentru că muzicianul și pictorul și-a dedicat fiecare clipă fie viorii, pe care a făcut-o să răsune pe scena Filarmonicii, fie penelului și culorilor care l-au purtat neobosit prin pusta Bănățeană și nu doar, vreme de peste cinci decenii. Familia lui Alfons, spune în glumă sora acestuia, Maria, a fost arta, adică muzica și pictura , pentru că el nu s-a căsătorit niciodată. Nu a avut niciodată timp pentru altceva, decât pentru cele două pasiuni care l-au făcut să ardă cu incandescență până la epuizare.
Alfons Vezoc s-a născut în localitatea Ramna, din județul Caraș-Severin, la 9 kilometri de Bocșa. Tatăl său a fost preot paroh greco-catolic în sat, iar mama, Lucreția, era învățătoare. Iosif Vezoc, tatăl artistului, din preot paroh, a ajuns la grad de canonic, la Episcopia Romano-Catolică din Lugoj, fiind cel mai înalt grad pentru un preot greco-catolic căsătorit. În momentul în care capul familiei, Iosif, a fost arestat, soția a fost dată afară din învățământ și nu a mai fost angajată niciunde. Soții Vezoc au avut trei copii: Iosif Vezoc, inginer constructor (decedat, care are un fiu căsătorit în Canada), Maria Grigoriță Vezoc, medic pediatru, care are doi copii, Horia și Monica, aceasta stabilindu-se în SUA, alături de soțul său, care este medic, și Alfons Vezoc, născut la 3 septembrie 1934.
Tatăl artistului, Iosif Vezoc, canonic la Episcopia Lugoj, a fost închis între anii 1948-1955, timp de șapte ani, așadar, laolaltă cu toți ceilalți episcopi greco-catolici. Ultimul „domiciliu” de penitenciar al lui Iosif Vezoc a fost la Sighet, iar familia nu a avut dreptul nici să-i trimită pachete și nici să-i facă vizite. La final, își aduce aminte Maria Grigoriță Vezoc, sora artistului, pe foaia de eliberare a tatălui scria: „nevinovat”, „nejudecat” și „necondamnat”, deși a fost închis timp de șapte ani!
Vorbind despre activitatea și viața reverendisimului părinte canonic Iosif Vezoc, cu prilejul „Zilelor Acţiunii Catolice”, părintele Protopop Nicolae Teodorescu, Vicar Foraneu, a subliniat faptul că puterea credinței şi demnitatea sunt forţe lăuntrice de neclintit în faţa torționarilor, a celor fără Dumnezeu. „Arestat în anul 1948, Părintele Iosif Vezoc a făcut șapte ani de detenţie, a spus părintele Protopop, lăsând acasă soția învăţătoare şi trei copii. Au fost ani de privațiuni şi umilințe. Copiii au reușit să-și facă studiile întreținuți de banii obținuți din vânzarea picturilor domnului Alfons Vezoc.
Părintele Iosif Vezoc a lăsat valoroase caiete pe care familia le-a donat parohiei noastre şi care vor fi citite în zilele de post, la grupa de rugăciune. A făcut traduceri și a publicat poezii.
Încă o dată trebuie să conștientizăm faptul că fără cunoașterea trecutului nu putem avea repere în viață. De la eliberare și până la trecerea la cele veșnice, a fost urmărit şi nu a mai putut lucra decât ca magazioner la o fabrică. O mare lecție de smerenie pentru noi, cei care uneori uităm de jertfa şi devotamentul înaintașilor noștri”, a mai spus părintele Protopop.
Alfons Vezoc a făcut prima clasă de școală la Ramna, iar restul claselor primare și liceul le-a urmat la Lugoj. A început să picteze la vârsta de patru ani, în acuarelă, după cărți de povești. „Stăteam pe un taburet, în bucătărie, și reproduceam aproape cu exactitate imaginile din cărțile de povești. Am pictat permanent. Când tata a fost arestat, am fost susținătorul familiei. Împreună cu pictorul Jurca am pictat icoane, biserica, iar familia Cociuba ne-a susținut foarte mult, comandând portrete”. Tânărul artist a absolvit Liceul Teoretic „Coriolan Brediceanu” și, în paralel, a studiat vioara la Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Lugoj. La terminarea liceului, prin concurs, a intrat ca violonist la Filarmonica din Arad. După cinci ani, a venit, tot prin concurs, la Filarmonica Banatul din Timișoara, candidând în fața unor absolvenți de Conservator. A reușit să ocupe postul și, mai mult, a fost șef de compartiment la vioara a II-a până la pensionare.
Alfons Vezoc își continuă povestea: „Familia a venit la Timișoara în anul 1956. Am vândut casa din Lugoj și am cumpărat una aici.
În paralel cu muzica, am continuat cu pictura. Niciodată nu s-au desprins una de alta. De pictat, am pictat tot timpul. În pastel și ulei. Dacă ar fi să aleg între muzică și pictură, cred că tot mai mult am iubit pictura. Muzica am făcut-o ca vocație și pentru existență, dar pictura a fost pasiune… Pasiune fără margini. Am tablouri făcute prin toată țara. De Banat, ce să mai vorbim? Am fost peste tot și sunt atâtea locuri frumoase… Am încercat să le arăt lumii, așa cum le-am văzut, în miile de tablouri pictate. Mă deplasam în fiecare zi și pictam, eram, cum spunea mama, «pe coclauri». Am călătorit cu trenul,cu autobuzul și pictam în natură. Îmi plăcea să umblu… Când întâlneam un loc aparte, mă opream și, astfel, se mai năștea un tablou”.
Prima expoziție la Timișoara a avut-o la Centrul Cultural Francez, iar în deschiderea acesteia a cântat cu formația „Alfons”, pe care chiar pictorul a condus-o. „Aveam foarte mulți prieteni și tocmai de aceea am reușit să alcătuiesc formația de muzică de cameră. Formația era alcătuită din șapte membri. În acea perioadă am încheiat prietenii trainice. Și astăzi prietenii mei mă mai sună, chiar dacă sunt plecați prin Austria sau Israel. Întreaga mea viață s-a scurs între arcuș și penel. Pictura am iubit-o mai mult ca orice pe lume. Repet acest lucru. Pentru că muzica am făcut-o ca să mă întrețin, în timp ce pictura am făcut-o din dragoste. I-am dedicat tot timpul meu așa-zis liber - pentru că, practic, nu aveam așa ceva. Am pictat câteva mii de tablouri. Nu mai pictez din anul 2001, însă chiar și așa mai am câteva sute de miniaturi și tablouri”.
După cum își aduce aminte sora artistului, doamna Maria Grigoriță Vezoc, la 75 de ani, aniversare făcută la Filarmonica Banatul, organizată de directorul Coriolan Gârboni, în cuvântul său, dirijorul Remus Georgescu a spus: „La Filarmonica Banatul au dirijat mulți dirijori mari din Europa. Și toți au afirmat că violonistul Alfons Vezoc poate cânta în orice orchestră a Europei. Tocmai de aceea a fost șef concert-maistru la vioara a doua”. Tot cu acest prilej, își mai aduce aminte sora artistului, a avut loc, în Foaierul Filarmonicii, și o expoziție de pictură retrospectivă cu o serie  de tablouri de valoare ale pictorului.
Timp de trei luni, Alfons Vezoc a cântat și în străinătate, fiind angajat al Filarmonicii din Cagliari (Sardinia). Pentru că era aproape de mare, în Italia a pictat peisaje marine. „Erau acolo, își aduce aminte, soldați din trupele NATO și au vrut să cumpere o parte din tablouri. Nu le-am vândut nimic. Le-am spus că le voi duce în România să vadă și timișorenii cum este Italia. La întoarcere, am avut o expoziție cu peste 50 de lucrări, care s-a bucurat de foarte mult succes. Din tablourile făcute în Italia, doar sora mea, Maria, mai are unul. Unul la care eu țin foarte mult”.
Artistul este membru al Asociației Artiștilor Plastici „Romul Ladea” Timișoara. A avut peste 30 de expoziții personale în țară și străinătate. Numeroase lucrări semnate de Alfons Vezoc au fost achiziționate și se află acum în colecții din țară și din străinătate: Germania, Austria, Franța, Elveția, Anglia,
Ungaria, Serbia, Rusia, Israel, Turcia, Africa de Sud, Australia, Japonia și SUA. În anul 1979, a obținut premiul I la Salonul Interjudețean de la Timișoara, în 1983 – premiul III la Salonul Național de la București, iar în 1987 și 1989, premiul I, tot la Salonul Național de la București.
După Revoluție, toate încasările pe care Alfons Vezoc le-a avut în urma expozițiilor au fost donate în scop caritabil, pentru refacerea bisericilor greco-catolice, greu încercate în anii comunismului.
„Ca frați, spune sora pictorului, doamna Maria Grigoriță Vezoc, ne-am înțeles foarte bine. Când eram mici petreceam mult timp împreună. Ne țineam de mână, iar Alfons a fost întotdeauna bun, generos, tolerant. Astăzi am acasă aproximativ 15-16 lucrări pe care fratele meu mi le-a dăruit cu diferite ocazii: de ziua mea de naștere sau cu ocazia Sfintei Maria, când îmi sărbătoream onomastica.
În speranța că vom putea organiza o expoziție, tot în scop caritabil, i-am scris Papei Benedict al XVI-lea, pentru a organiza o expoziție, la Vatican. Nunțiul Apostolic ne-a spus să luăm legătura cu Consulul Italiei la Timișoara, care, după ce ne-a spus că va organiza expoziția, nu a mai făcut nimic. Astfel, am mai irosit un prilej de a aduna niște fonduri pentru Biserică”.
Deși artistul nu mai pictează din anul 2001, colecția de astăzi a lui Alfons Vezoc ar fi suficientă pentru câteva expoziții de anvergură. „Dacă ar fi să extrapolăm, ne spune sora pictorului, îl aseamăn pe Alfons, ca prolificitate, cu Adrian Păunescu”.
Petru Vasile TOMOIAGĂ