Campania electorală este în toi, iar justiția pare vigilentă, încercând să nu mai lase prea mulți penali în libertate, existând riscul ca aceștia să fie votați și aleși, cum s-a întâmplat de altfel cu primarul din Baia Mare. Eu îmi pun întrebarea: dacă e condamnat (penal), de ce alegătorii îl mai susțin, introducându-i numele în urnă?
În același timp, vreau să vă spun că și justiția, deși contribuie la trierea riguroasă a celor mai mulți și însemnați dintre ei, mai are și „scăpări”, făcând uneori jocul politicului și al intereselor mărunte.
Pe lângă penalii de serviciu, care defilează zilnic la televizor, mai avem și penalii de lux, cu imunitate parlamentară, „garantată” de multe ori de colegi.
Și aici trebuie să-mi pun fireștile întrebări: de ce parlamentarii fac zid în jurul colegilor bănuiți de corupție? Oare se simt și ei cu musca pe căciulă?
Până acum nu am văzut nici unul, dar nici unul din cei încătușați care să recunoască că ar fi, într-un fel, vinovat. Și, mai mult chiar, și după ce sunt condamnați, susțin că sunt victime politice.
Europarlamentarul Adrian Severin este un caz special, el fiind condamnat recent la patru ani de închisoare și, deși susține, spre rușinea lui, în continuare, că este nevinovat, dovezile îl contrazic în totalitate. Cei din cazuri similare cu cel al lui Severin au dat dovadă de multă demnitate, pentru că imediat și-au recunoscut vinovăția și și-au depus demisia. În timp ce Adrian Severin a fost, timp de încă patru ani, cap de afiș în corupția parlamentară europeană, întreținând o atmosferă rușinoasă pentru întreaga țară.
Una peste alta, putem spune că mai avem multe de învățat de la alții, atât ca oameni politici, cât și din punct de vedere al caracterului.
Pentru că doar curățindu-ne vom mai putea spera că va îmbobocii cât de cât democrația românească.
Ștefan POPA POPA'S
