Primarul Nicolae Robu dovedește, cu fiecare zi care trece, că se transformă – în forță, cum îi place să spună – într-un adevărat dictator. Totul în orașul acesta, referindu-ne la viața administrativă, se face numai și numai după voia sa și după bunul său plac. Ce visează noaptea, se poate spune, pune în aplicare a doua zi.

Ultima ieșire de acest fel s-a referit la banii pe care municipalitatea trebuia să îi acorde grupărilor sportive. Spunem trebuia, pentru că după ce propunerile de alocări bugetare au trecut prin sita edilului, n-a rămas aproape nimic pentru multe structuri sportive din oraș. Spunea Robu că el vrea să dea bani echipelor reprezentative ale orașului, referindu-se, însă, doar la fotbal, rugby (și trebuie să ne scoatem pălăria în fața multiplilor campioni naționali), baschet și handbal. Nimic de zis, sporturi într-adevăr reprezentative (mai puțin în ceea ce privește ACS-ul, care nu strânge decât rareori mai mult de câteva sute de spectatori).

Dar, domnule primar, cum rămâne cu voleiul, pe care atât l-ați blamat, de ați ajuns de râsul întregii țări? Timișoara va avea, din sezonul viitor, două echipe în prima ligă. Dacă credeți că este puțin lucru și nu merită ca municipalitatea să contribuie (oricum, într-o măsură destul de mică) la bugetul acestor echipe, atunci înseamnă că nu puneți nici un preț pe munca celor de la cluburile respective și nu dați doi bani nici pe un sport olimpic cu care România pe vremuri de mândrea.

Apoi, ce să mai spunem despre șah? Din cei 70.000 de lei cât erau prevăzuți inițial a se acorda, clubul de șah AEM Luxten a primit cam ce spuneați dumneavoastră că primeați de la diferitele guverne - zero lei. E și firească reacția lui Sergiu Grunberg, președintele secției, venită ca urmare a deciziei dumneavoastră. Cum să nu dai nici măcar un amărât de leu singurului club din istoria Timișoarei care a cucerit Cupa Campionilor Europeni, fiind cea mai bună echipă de pe continent?

Dar, nu-i așa?, șahul nu se „vede”. Bine că se vede ACS-ul, domnule primar. Apoi, dacă tot vorbeam de reprezentativitate, cu ce e mai prejos școala timișoreană de șah – care a dat și o campioană mondială, dacă tot aminteam de AEM, pe Corina Peptan – decât ACS-ul, care e înființat de doar cinci ani?

Dar, vorba lui Caragiale, cum le știi dumneata, neicusorule, mai rar cineva...

Anton BORBELY