Am spus și mă repet, cu riscul de a deveni pisălog: dacă Sorin Grindeanu a ajuns prim-ministru în această țară, atunci totul este posibil și oricine poate deveni prim-ministru. Timpul mi-a dat dreptate: Mihai Tudose, un miștocar de Brăila, conduce astăzi destinele acestui popor. Liviu Dragnea se joacă de-a prim-miniștrii, dorind să aleagă unul cât mai docil, cât mai supus, cât mai slugarnic. După ce Sorin Grindeanu și-a arătat colții, soluția de avarie, Mihai Tudose, nu pare să fie una dintre cele mai fericite. Cu atât mai mult cu cât trădările la români, și mai cu seamă în partide, sunt deja binecunoscute. Că Sorin Grindeanu este om politic de joasă anvergură s-a văzut cu vârf și îndesat, când acesta s-a vândut fără nici un scrupul pentru un ciolan mai acătării. Adio pentru cei 21 de ani de partid atât de invocați pe când era la ananghie, adio primari care l-au susținut, și adio și n-am cuvinte electorat care, cât de cât, și-a pus speranțele în el. Eu, care am spus în nenumărate rânduri că acest om n-a făcut nimic pentru partid și pentru cei care l-au ales, mă închinam în fața lui Sorin Grindeanu dacă acesta, când i-a cerut Liviu Dragnea să demisioneze, spunea: „Liviule, (ori neică, ori cum și-or fi spunând, că doar au fost la pescuit în aceeași lotcă) eu plec, dar uite aici, cei din Timiș așteaptă ceva de la mine... Pentru plecarea mea pașnică, lângă ciolanul de ros pentru mine, mai faci centura de sud a Timișoarei, acolo un stadion, un spital regional, o polivalentă, că doar nu dai de la tine nimic...”. Și dădea baciu Liviu și pe dracul copt, numai să nu fie moțiune de cenzură. Așa, Grindeanu pentru noi nu a cerut nimic și s-a mulțumit cu ciolanul pentru el. Halal politică. Sau aceasta este marea politică pe care o face noua generație din PSD. Și nu se oprește totul aici. După „competența” cu care sunt numiți guvernanții, aceștia, la rândul lor, fac vraiște și prin conducerile de la județe. Astfel, de la prefecți ca Emil Mateescu ori Dan Poenaru, care erau persoane binecunoscute în județ și cotate la un anumit nivel profesional și moral, am ajuns la prefecți de tipul Mircea Băcală ori Eva Andreaș, foști purtători de serviete de politicieni mai bățoși ori făcători de cafeluțe, după nevoie.

Nu demult, după ce Zoltan Marossy a fost eliberat din funcția de subprefect al județului Timiș, după binecunoscutul proverb „gura bate... guru”, am fost cadorisiți în această importantă funcție cu ilustrul anonim Daniel-Cristian Franțescu, lucrător, până la investire, la Primăria Timișoara, loc de muncă ale cărui rezultate deplorabile nu mai are rost să vi le înșir. Deci, pentru vasta lui experiență, la 34 de ani, Daniel-Cristian Franțescu a fost numit, nici el nu știe cum și de ce, ca și noi de altfel, subprefect de Timiș. Deci, după un subprefect ca Viorel Coifan și alții, oricum mai acătării, iată ce subprefect avem astăzi.

Cum oamenii numiți în funcțiile de prefect și subprefect sunt cei care hotărăsc soarta județului în anumite momente, cum ar fi cele mai grele, de calamitate, de situații de urgență, socotiți și dumneavoastră acum cât de liniștiți putem să stăm și pe mâna cui am încăput. Oamenii politici trebuie să-și achite datoriile pentru slugărniciile de care au dat dovadă prea supuși de-ai lor și atunci îi numesc pe aceștia în posturi de care te crucești. Dar de aici, acestor harnici servi le sunt deschise cărările viitorului. Adică, după „modelul” Grindeanu, bani mulți neicușorule. De ce? Pentru că odată ce nu mai ești prefect, ești considerat înalt demnitar public, cu salariul ca atare, mai cunoaștem niște cazuri... Adică foarte multe cazuri în care cei de la guverne se joacă de-a prefecții, iar noi plătim zeci și sute de salarii grobiene unor impostori. 

Acești prefecți și subprefecți veniți de nicăieri și la fel de pierduți în neant, după scurt timp, la instalare, vin și mulțumesc (știu ei cui și de ce!) pentru șansa ce li s-a dat... Dar nouă, locuitorilor acestui oraș, când ni se va da o șansă, măcar una, să nu mai avem parte de neaveniți, de habarniști în funcții de conducere, de subprefecți care să mulțumească Poliției de sărbătoarea Zilei Armatei Române. 

Petru Vasile TOMOIAGĂ