Ilie Moromete, după metodele arhaice ale locului, de a pârjoli și pustii totul în cale la venirea dușmanilor, bașca otrăvirea fântânilor, a învățat că, de fiecare dată când se făcea văzută „foncirea”, ascundea animalele sau bruma de avere pe care o avea și se văieta de mama focului că nu are leu, cu care să plătească dările la stat. Mai zilele trecute, mi se părea penibil Varujan Vosganian, care încerca să spună cât de păgubit este statul român că nu impozitează ouăle pe care le obțin gospodarii de la țară, de la găinile lor.

Acum, mă confrunt direct cu șiretenia țăranului român de prin piețele orașului. În căutarea pentru varza de pus la murat, am străbătut mai multe piețe printre care și aceea din Traian unde, la unison, așa zișii producători, aveau prețurile afișate pe cartoane de diferite mărimi, care de care mai mâzgălite și mai indescifrabile, făcute anume pentru a nu înțelege ce s-a scris pe ele. Desigur ați văzut cu toții prin piețe așa zisa găselniță: un preț scris mare, de 3, 4, ori 5 lei, dar într-un colț al cifrei de bază, minuscul, abia vizibil, un 90, ceea ce de fapt, mai adăuga un leu la prețul inițial. Marea „inteligență” a țăranului se bazează pe faptul că, odată ce ai ales și ai pus marfa în plasă, mai de rușine, mai din comoditate accepți prețul, oarecum dictat de „originalul comerciant”.

Că este vorba de o încercare de înșelăciune este foarte clar, dar nu la fel de clar le este și celor care ar trebui să controleze prin piețe cum sunt afișate prețurile și, mai ales, cum arată ele. Așa ceva nu se întâmplă. Pentru că, pe acei care ar trebui să-i intereseze acest lucru, cel mult îi doare în cot, dacă nu chiar merg mână în mână cu cei care vor să te înșele. Dacă bine-nțeles vrei să renunți la marfă, atunci lesne îți auzi invective de genul „te zgârcești la un leu”, ori „chiorule” etc. Personal nu sunt nici pentru impozitarea oului din cuibarul găinii, dar de vreme ce vii la piață și vrei să câștigi un ban, atunci trebuie să o faci într-un mod cinstit și onest, nu încercând să-i înșeli pe alții. Și nu pot să nu mă întreb ce fac polițiștii aceia locali care se bat cu bătrânelele ce vând câteva legături de pătrunjel, dar nu-i văd pe șarlatanii care nu-și afișează prețurile corect. Probabil cei de la Poliția Locală se plimbă cu șalupa. Cu șalupa pe Bega! Se aude că au pus-o la conservare. De șalupă vorbesc. Poate chiar lângă Vaporetto, nu!? Că aici e vorba de vreo câteva milioane de euro, nu de o legătură de pătrunjel, un leu chita.

Petru Vasile TOMOIAGĂ