Se apropie un nou sfârșit de an, în care toți ne încărcăm sufletește la marea sărbătoare creștină a Nașterii Mântuitorului. În curând începe Postul Crăciunului și va trebui să fim mai iertători cu semenii noștri și de aceea cred că este ultima tabletă pe care o scriu în acest an etalând marile carențe ale societății românești.

Așa cum a constatat și președintele țării, fiscalitatea la români este o batjocură continuă, măriri mizere de salarii, măriri aproape inexistente, dar cu care se împăunează guvernanții actuali.

Nu mai vreau să vorbesc de pensii și de salarii la care nu s-a reușit majorarea. Ba, mai mult, vedem scumpirile în lanț care, raportate la așa-zisele creșteri salariale, ne fac să constatăm că nivelul de trai s-a redus drastic.

Se vorbește tot mai mult de iarna grea care va veni, iar stocurile de gaz metan necesare încălzirii căminelor românilor nu sunt suficiente pentru a depăși aceste luni. Nu se mai găsesc nici lemne pentru încălzirea locuințelor, deși pădurile s-au defrișat într-un ritm infernal. Lemnul a fost exportat, deși acest lucru este împotriva legii. Îmi aduc aminte cu tristețe de faptul că în urmă cu câțiva ani am văzut în Constanța portul plin de cherestea pentru export. Mă întreb dacă lemnul este brandul nostru de țară, pentru că el este exportat cel mai mult.

Și, uite-așa, cu gândul la toate cele, încerc să mă liniștesc, sperând că, până la urmă, o inteligență umană va rezolva toate problemele noastre, în așa fel încât să ne putem bucura cu toții de sărbătorile care vor veni.

Și, lăsând la o parte oboseala care mă apasă, vreau să cred că, avându-l pe Dumnezeu în suflet, voi avea deplină liniște sufletească și momente de creație care să rămână pentru posteritate, pentru că iubirea de semeni trebuie să învingă tot răul creat de mulți dintre noi.

Ștefan POPA POPA'S