Am încercat să adun toate entitățile din domeniul culturii într-un eveniment care să aducă în fața și în gândul locuitorilor Timișoarei o formă nouă de promovare a culturii românești. Am observat că în orașul nostru sunt muzee puține, iar marketingul unui astfel de fenomen cultural există cu foarte mari limite. Gusturile celor din interiorul țării diferă mult de cele ale oamenilor din țările cu democrație veche. Observ un apetit cultural deosebit la cei care vin la noi ca turiști, față de felul în care gustă cultura și arta cei din plan local.

Marele interes asupra elementelor constitutive ale unui muzeu sunt percepute în mod diferit. Chiar și românii care au plecat în lume pentru a-și găsi un rost în viață percep altfel elementul cultural decât cei de aici și-l consumă într-un mod cu totul aparte față de omul de rând, mai ales de la noi din țară. Am observat la compatrioții mei mai mult elementul de curiozitate decât dorința de a cunoaște elemente de cultură. Nu știu cum s-ar putea face ca aceștia să cunoască mai bine performanțele unor artiști și mai cu seamă faptul că România este cunoscută în lume tocmai datorită acestora.

Îmi pun adeseori întrebarea de ce interesul pentru artă diferă de la individ la individ, iar dorința cunoașterii este diminuată de oamenii care au invadat urbea noastră, venind din acele spații în care cultura este vag percepută și pe care aceștia nu o consideră ca pe o necesitate. Mulți încearcă să influențeze în mod negativ semenii, comportându-se lamentabil în fața produsului cultural, de cele mai multe ori trecând peste toate cele expuse în spațiul muzeal, fără a se simți pe fața lor nici cea mai mică fărâmă de satisfacție și înțelegere. Chiar dacă aceștia se găsesc la vârste înaintate și nedându-și seama că au trăit degeaba, trag pripit concluzia: „Ei, ce este și cu asta? Din tot ce-am văzut, pot să duc ceva la mine acasă? Este ceva de mâncare sau este numai pentru suflet și simțire? În cele din urmă, pot spune că sunt lucruri pe care cei mai mulți le-au pierdut, fără să se gândească la faptul că ele pot să dea naștere unei educații care să folosească generațiilor de mâine.

În antiteză cu cele de mai sus, există un număr restrâns de iubitori ai artei care înțeleg bine fenomenul, aplaudându-l și stimându-l, cu bucuria aparte a omului de viitor.

Ștefan POPA POPA’S