Pasionații de fotbal din România au fost la un pas de fericire. Au fost cât pe ce să asiste la nașterea unei noi generații promițătoare, care să aducă noi performanțe pentru fotbalul mioritic. Este vorba despre naționala sub 19 ani a României, care s-a aflat la doar câteva minute distanță de calificarea la Campionatul European din Suedia.

Dar cum fotbalul românesc este o oglindă fidelă a societății românești și cum românii știu ca nimeni alții să dea cu piciorul unor oportunități aflate la îndemână (întocmai ca vaca ce dă cu piciorul în găleata cu lapte), era chiar culmea ca tinerii tricolori să spargă ghinionul.

Probabil știți, în ultimul meci, cel cu Ucraina, România avea nevoie doar de un punct pentru a se califica. Lucrurile mergeau bine, ba chiar foarte bine. Până la un punct. Care s-a consemnat în momentul în care România, ei bine!, tocmai reușise să marcheze. Numai că, tipic românesc, autorul golului a sărbătorit reușita într-un mod interzis de regulamente: și-a dat jos tricoul. Și, cum mai avea un cartonaș galben, l-a văzut pe al doilea și, implicit, pe cel roșu.

Vă reamintesc, România avea nevoie de un rezultat de egalitate și, gata, era calificată.

Numai că tinerii fotbaliști - care, ca să justificăm titlul, erau toți tunși aproape la fel și dați din abundență cu gel, după modelul Cristiano Ronaldo - s-au pierdut cu firea și, după ce au fost egalați, au dat cu mucii-n fasole, cum se spune, taman în minutele de prelungiri, când au încasat golul înfrângerii.

Astfel, hora bucuriei au jucat-o jucătorii Ucrainei, în timp ce ai noștri își smulgeau hainele de pe ei.

Și uite-așa s-a mai dus o șansă, așa se mai poate pierde o generație. „De ce ni se întâmplă numai nouă?”, se întrebau, neputincioși tinerii fotbaliatori.

Păi, din mai multe motive, pe care nu le vom detalia aici, din pricina spațiului limitat. Dar cei care sunt cât de cât familiarizați cu sportul-rege le cunosc.

De fapt, fotbalul românesc și-a arătat, și în acest episod, adevărata față. Când ai un campionat de primă divizie alcătuit în mare parte din echipe „de tradiție” din Sectorul Agricol Ilfov și împrejurimi nu poți avea pretenții de campionate europene și mondiale, indiferent de nivel. Când nu ai antrenori de anvergură, iar patronii sunt cei care dictează la echipă, așa riști să ajungi. Când presa dâmbovițeană „umflă” fără justificare un jucător sau altul, iar acesta, sub mirajul faptului că a fost făcut vedetă nu mai joacă nimic, aici se ajunge...

Anton BORBELY