„Cu greu reușesc să mă mai țin de la o zi la alta să supraviețuiesc, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care mi-o mai dă să mă pot bucura de ea, nu mai am putere să mă lupt și cu statul, deși singurul impediment pe care îl am este un acord cu o clinică în Europa să mă salveze, este extrem de frustrant și umilitor prin ce sunt pus să trec, dacă eram membrul oricărui stat din Europa eram salvat până acum, nu mai era nevoie de atâta suferință și disperare, nu doresc nimănui să treacă aproape zilnic razant pe lângă sfârșit... după doi ani în care am privit moartea direct în ochi și am simțit că dețin controlul, acum am început să mă simt amenințat de ea... mulțumesc mult celor care ați fost și sunteți alături de mine”.

Ce poți spune despre un tânăr care moare la 29 de ani? Despre un tânăr care a fost ucis la 29 de ani. Un tânăr care a fost ucis de țara lui la 29 de ani. De țara în care s-a născut și a trăit 29 de ani. De medici, de sistem, de oameni politici, de conducători și, poate, de fiecare dintre noi în parte.

Călin Farcaș moare în mână cu cei 200.000 de euro care poate îl salvau, privind moartea în ochi. Moartea pe care a sfidat-o doi ani de zile, dar care, în cele din urmă, l-a învins. L-a învins și cu ajutorul nostru. Când nu ești în acest joc, când privești totul dinafară, când nu poți să simți ce-a simțit acel om încleștat de moarte, judeci altfel lucrurile. Dar încercați o singură clipă să vă imaginați că ea, cea cu mantia neagră, este în fața voastră și vă face semn să veniți... Timp de doi ani Călin Farcaș nu i-a răspuns chemării...

El a rezistat peste 700 de zile, 700 de zile în care s-a trezit și s-a culcat cu spectrul morții în iris. A rezistat până când „statul”, „sistemul”, l-a împins în prăpastia morții, fără echivoc și fără remușcări... Acum vina este colectivă. Deci, nu este nimeni vinovat. El a murit din cauza birocrației nenorocite de la noi. Birocrație și sistem care te ucid cu zile, fără pic de regret. Zilele acestea am alergat cu o trimitere în mână pentru un computer tomograf de la o unitate la alta, de la o firmă la alta. Programări fabuloase de luni de zile, cu tergiversări și trimiteri, cu matrapazlâcuri de te-apucă scârba. Parcă este mai bine să mori decât să ai de-a face cu astfel de jigodii.

De murit, mori o singură dată. Aceștia sunt în stare să te umilească zi de zi, ani în șir, decenii, o viață.

Ce poți spune despre un tânăr care moare la 29 de ani? Nimic. Doar că a avut ghinionul să se nască într-o țară săracă și putredă, cu mulți hoți, impostori, mafioți. Și, din păcate, mulți dintre aceștia sunt la conducerea țării.

Petru Vasile TOMOIAGĂ