Fragment scurt pentru o istorie lungă. O istorie tragică ilustrată prin câteva rânduri. Rezultatul?... Îl culegem acum, cu actualii lideri, cu vechile apucături dictatoriale revigorate.
Fără societate civilă, fără o unitate naţională capabilă să pună stavilă răului. Marele instituţii tac, mă refer la Academie, la Biserică, la conducătorii Universităţilor. Dar şi la studenţi şi tineret, care se dovedec incapabili să strângă rândurile în faţa tentativelor de a se readuce un trecut, nu arareori, tenebros.
„.. Şi într-o seară o maşină se opri în dreptul Consiliului Popular. Se dădură jos trei sau patru inşi şi, pentru moment, asta a fost tot. A doua zi, dimineaţă în zori, aceşti indivizi însoţiţi de trei miliţieni o luară direct spre casa lui Costa. În câteva minute se aflau deja în bucătăria lui.
- Te aşteptăm aici, spuse unul dintre ei, avem ceva de vorbit.
Îmbrăcat pe apucate, adică cu pantalonii traşi dar cămaşa doar pe jumătate încheiată, Costa apăru la rândul lui în bucătărie.
- Avem aici un ordin, spuse un altul din grup, ar fi bine să-l citeşti. Dacă nu poţi, nu vrei, ţi-l citim noi...
Peste nici o oră începu cu iureş aşa-zisa lichidare a exploatatorului.
Oameni din localitate, înrolaţi în noua ordine, pe care, de altfel, îi cunoştea, împinseră căruţa din şopron afară, apoi o duseră în stradă. Cu armăsarii procedară la fel.
Două tractoare remorcară tractoarele semi-defuncte ale chiaburului, de lângă fântână, iar mai apoi batoza. Pe uşa măcelăriei a fost plasat un lacăt cât patru broaşte la un loc. Ana, de la un geam, privea înmărmurită operaţiunea, Nică voind, dar zadarnic, să mai mângâie încă o dată armăsarii. Doar Costa, în mijlocul curţii, cu hârtia de partid în mână,transformat parcă din om în piatră, dorea ca totul să se termine odată...”.


Mircea PORA