Nu am avut niciodată, post-decembristic vorbind, un nivel atât de jos al tuturor stărilor de lucruri. Per ansamblu, ţara e sub semnul minciunii, marasmului, al unei băltiri, stagnări, ce demoralizează, lăsând poarta deschisă spre gânduri puţin optimiste. Şi unde ar fi putut să se afle România cu o altă clasă de conducători.
Dar perioadele istorice sunt legate între ele, trimiţându-şi unele altora şi lucrurile bune, dar şi toxinele.
Mai ales toxinele. După cum era de prevăzut, deşi mulţi n-au luat în calcul asta, anii îndelungaţi ai dictaurii comuniste, cu anularea, uneori, a omului ca om, îşi arată în continuare rezultatele.
Vorbim aici de „fondul problemei”. Societatea românească continuă, în mare, să aibă aplecări comunistoide, să se lase dirijată, să sprijine prin vot guvernări ce, cu rare excepţii, tind spre restrângerea libertăţilor cetăţeneşti, spre readucerea aici, după nici chiar 30 de ani, a fostului climat opresiv, chiar dacă, pe moment, în forme mai diluate.
Sub ochii noştri, ai celor care nu mai vrem o „istorie înapoi”, e maltratată, e chinuită chiar justiţia, dreptatea, altfel zis, pentru ca la adăpostul acestor „acte chirurgicale” numite „ordonanţe” bunul plac, necinstea, „pohta ce-am pohtit!”, pumnul în masă, infracţionalitatea să rămână cu drepturi depline în cetate. Fraţilor, conducători înapoiaţi, asta nu se mai poate, trebuie şi-n capetele voastre să se facă lumină pe tema asta!
Avem „politicieni” la conducerea ţării, acum, care se „bucură” de statutul de infractori. Unde s-a mai văzut ca tov. Dragnea şi tov. Vâlcov, condamnaţi într-o primă instanţă la aproape 4 ani, respectiv, 8 ani şi ceva, închisoare cu executare, să se afle netulburaţi la butoanele de comandă ale statului? Păi, ce suntem, cort al ştiţi dumneavoastră cui? Doar o societate decăzută, fără lideri, fără disciplină interioară, fără exigenţe, aflată în plină destrămare, poate închide ochii, poate tolera aşa ceva.
Actualii guvernanţi, prin aroganţa, tupeul, setea de înavuţire, spiritul dictatorial de care dau dovadă sunt copia perfectă a ciocănarilor şi brutelor cu creier puţin care ne-au condus, cu garanţie militară rusească, subliniez asta, aproape jumătate de secol. Pe ce treaptă de descompunere morală trebuie să te afli pentru ca în Parlamentul European să nu-ţi sprijini un conaţional propus pentru o înaltă funcţie continentală?
Dar lucrul se explică, cu toată josnicia lui, prin faptul că mulţi lideri guvernamentali români au probleme grave cu justiţia. Au dosare. În momentul de faţă ne conduc oameni simpli, ignoranţi, lipsiţi de simţul răspunderii, de conştiinţă. Cu asemenea „şoferi” la volan sunt toate şansele să zburăm de pe şosea.
Reducţiile şi vicleniile care apar în procesul guvernării seamănă foarte bine cu obstrucţiile mereu mai mari ale guvernării Ceauşescu. Sfârşitul acesteia se ştie care a fost. Semnalăm ca un fapt pozitiv, deschis spre salvare, spre limpezirea situaţiei româneşti, începutul unor mişcări de stradă cu conţinut complex: jurişti, profesori, studenţi, actori. Poate să fie acesta un semn, un semnal de însănătoşire a poporului român în regim de „replică” la abuzuri, la tentativele de guvernare autocrate. Trebuie, însă, continuitate aici.
Asta pentru simplul fapt că vreau să trăiesc normal, după legi, şi nu după bunul plac al te miri cui!
Eu şi mulţi alţii.


Mircea PORA