Titlu de emisiune Tv, dar e bun, pentru că, oricum, cu televizorul ne facem veacul. Depinde cum vrem să fim mințiți. Dacă vrem să trăim Apocalipsa și să participăm la prohodul României, dăm pe un anumit canal, dacă vrem să ne revenim și să vedem totul mai roz, butonăm pe un altul...
De-acum nu se mai ascunde nimeni. Totul este la vedere și e lesne de înțeles, după cum curg știrile, din ce parte vin banii, mălaiul, adică. Taberele fiind sârguincios alcătuite, iar ciracii abitir înșcoliți, otrava poate să curgă mai dihai decât dintr-un colț de năpârcă. Pentru că tot otravă este și să spui că murim mâine, cât și să perorezi ce bine o ducem.
Iar pe la televiziunile cu pricina cam aceleași mecle sau fățăuri, că altfel nici nu le pot spune, „stimabili” cu care ne-am obișnuit de ani buni încoace. Și ei tot latră, mai blânzi ori mai îndârjiți, după cum aud sunetul banilor. Vin cu tot felul de ipoteze, de presupuneri, care mai de care mai fantasmagorice, de tu simți că-ți plesnește capul și, în același timp, te crucești cum nu le crapă lor obrazul de rușine. Ca un blestem, în unele televiziuni, ca în politică, apar cam aceiași, adică apar tot cei care au fost. După zicala, vorba lui Maiakovschi, „uzată și stătută ca un colț de spital” - „La vremuri noi, tot noi!”. Dar nici vremurile nu mai sunt prea noi, tocindu-se și ele.
Și între minciunile care ni se bagă cu anasâna pe gât, continuă să deraieze trenuri, tot nu avem buget, nu avem drumuri, șosele, autostrăzi, spitale, educație și atâtea altele, din cauza ori datorită politicienilor noștri, dar în schimb avem taxe și impozite fără precedent, scumpiri la carburanți și energie, scumpiri la alimente și servicii, avem parte de tot ce este mai rău, și asta tot din cauza ori datorită clasei noastre politice care ne conduce. La fel ca televiziunile, clasa noastră politică este împărțită și ea. Cei de la putere nu pot face prea multe pentru că nu-i lasă opoziția. Ei ar da pensii, salarii și alocații, dar nu-i lasă președintele Iohannis, care a purces în campanie electorală, intenționând să coalizeze opoziția ori să o sfărâme și mai mult. Opoziția nu poate face nimic, pentru că ea nu este la putere. Dar nu trebuie să uitați: și când a fost la putere n-a făcut nimic, aidoma celor de azi, rămânând ca doar rolurile și văicărelile să se inverseze.
În schimb, clasa noastră politică, și de la putere și din opoziție, reușește de minune atunci când este vorba să-și acorde privilegii, salarii mari, pensii speciale și alte drepturi.
Atunci nu dă greș. Îmboldiți de propriile interese, politicienii știu să fie uniți în cuget și simțiri, reușind să formeze o castă deasupra țării pe care o spoliază sistematic.
În lupta de interese și în jocurile de imagine au reușit să antreneze instituții și chiar să compromită sisteme. Astfel au fost compromise sistemele de sănătate, de educație, armata și serviciile, nescăpând de acest adevărat blestem nici măcar Biserica. Din cele mai mici instituții, de la nivel local și până în ministere, se fac angajări pe bază de pile, cunoștințe, relații (vechiul PCR), fiind încadrați doar oameni de nădejde, loiali sistemului, respectiv celor care i-au numit sau ajutat, recunoștința acestora întorcându-se în voturi ori sume importante extorcate de la bugetul de stat.
Suntem în țara în care se fură ca-n codru și nu este prins nici un hoț. Pentru sumele de sute de mii, de milioane de euro, de zeci de milioane de euro de care a fost păgubit statul român nu răspunde nimeni. Prejudiciile nu se recuperează.
Condamnați penali, ori candidați la condamnări, sunt în fruntea unor partide. O altă cohortă se pregătește să participe la viitoarele alegeri europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare. Nu mai există picătură de bun simț, nici urmă de rușine. Pe zi ce trece suntem mai jos și mai fără speranță. Am intrat parcă într-o fundătură fără scăpare.
Și toate acestea în timp ce clasa noastră politică nu face altceva decât să declanșeze zi de zi noi scandaluri, noi lupte fratricide, doar pentru a ne atrage atenția de la adevărata stare de fapt.


Petru Vasile TOMOIAGĂ