În ultimile zile au apărut în România Socială, o publicație prestigioasă a Academiei Române, trei rapoarte: Pandemia și standardul de viață; Calitatea vieții în timpul pandemiei: probleme și politici de răspuns și Educația în timpul pandemiei.
Aceaste trei rapoarte pot fi citite în publicația menționată. Eu am citit primele două și opiniile mele sunt favorabile. Însă, aceste rapoarte redactate sine ira et studio au fost atacate furibund de parlamentarii USR.
Mai mult, aceștia cer pur și simplu desființarea Institutului de Cercetare a Calității Vieții, institut al Academiei Române, deoarece în primul raport autorii acestuia au propus o legiferare a unei taxe de solidaritate care să implice impozitarea progresivă a salariilor și a pensiilor foarte mari. În plus, în rapoartele menționate se evidențiază cât de nocive au fost curbele de sacrificiu din anii 2008-2011 și se pune în evidență faptul că remarcabila creștere economică din ultimii ani a generat o polarizare accentuată a veniturilor.
În mod logic, autorii primului raport propun, deci, o taxare progresivă a veniturilor exccesive și nu propun o reducere a numărului de salariați și a salariilor bugetarilor așa cum a procedat tandemul Băsescu - Boc acum un deceniu. În acest context, solicitarea USR-ului este lipsită de orice validitate. Pentru că ICCV implică o remarcabilă continuitate în istoria României, o demnă urmașă a instituției conduse de Dimitrie Gusti, o instituție remarcabilă condusă de un socilog de mare competență și probitate: Cătălin Zamfir.
Cu alte cuvinte, propunerea de desființare a ICCV este incalificabilă. Dar așa se scrie acum istoria...


Nicolae Țăran