Despre virus n-am să vorbesc prea multe pentru că nici nu l-am studiat şi, până acum, har Domnului, nici nu m-a vizitat. Ştiu însă, mai ales din „proza” domnilor doctori, că e o „creatură” periculoasă, nedetectabil cu ochiul liber şi poate să facă mult rău. Are cerul gurii mai negru decât gripa. Provoacă chiar şi moartea, mărturie stau cifrele, mai cu seamă dacă pătrunde în super-intimitatea organismelor umane mai îmbătrânite. Surse credibile de informare spun că provine din China, dintr-o piaţă de animale din oraşul Wuhan. Dar mai sunt şi surse care susţin, în frunte cu cele americane, unde victimele virusului au şi fost cele mai numeroase, că asasinul vizibil doar prin lentilele microscopului ar proveni dintr-un laborator din Wuhan de unde ar fi fost „scăpat” în larg, adică spre toate continentele planetei. Generoasă adresă. Teoria cu un virus creat artificial poate sta în picioare, formula cu „scăpatul” în afară, însă, nu! De la un anumit nivel în sus, totul este perfect securizat, sechestrat, închis, pecetluit şi numai „dacă se vrea” făcătorul de rău poate să scape. Cu intenţie. Altfel, nu! Putem să ne gândim cu pandemia în desfăşurare la un război bacteriologic sau, în acelaşi sens, doar la o testare a unei „arme” de acest fel. Vrea China, căci doar de acolo a pornit totul, şi nu pentru prima oară, prin astfel de mijloace să schimbe ordinea mondială şi să se instaleze astfel pe locul dominant? Sunt vizate Statele Unite, cu adresă precisă, de această invazie de viruşi? Totul e posibil, şi sub aspectul acesta ne mai putem aştepta la surprize. În ce mă priveşte, supravieţuiesc relativ liniştit într-o lume păzită oarecum de derapaje de forţa americană. Îi prefer oricărui alt stat dominant mondial. Doamne-fereşte de o lume dominată de China cu stilul ei de guvernare. Ar fi invitată atunci „la masă” şi Rusia şi ţine-te atunci petrecere. Nici nu vreau să mă gândesc la o astfel de posibilitate. Americanul mă lasă în pace să scriu, să citesc, să călătoresc, nepunându-mă să-l şi proslăvesc. Cu „ceilalţi” lucrurile ar sta exact contrar. Doar cu decenii în urmă am avut experienţa, atât de repede am şi uitat-o?
Revenind acum puţin şi la România, e ca şi cum într-o grădină zoologică, după ce-ai văzut animalele mari cu zbaterile lor în cuşcă, te-ai duce să vezi ce mai fac vulpile şi iepurii. Un lucru bun, cel puţin pentru moment, e că s-au mai rărit dezbaterile „politice”, deseori pe subiecte insignifiante, cu un nivel scăzut al discursului şi aproape fără mize. Căci noi, de pe urma tuturor „trăncănelilor”, tot săraci şi nesiguri pe ziua de mâine am rămas. Periferici şi puşi la punct de aproape toată Europa. Lipsa de valori în fruntea ţării e flagrantă. De aici şi chestiunea cu Transilvania dorită de statul vecin şi prieten de la vest, tot de aici, prin lipsa de condiţii cât de cât omeneşti de trai, şi puhoaiele de oameni, sănătoşi, nesănătoşi, jucându-se cu riscurile, care pleacă să muncească greu în agricultura din ţări ca Germania, Italia, Anglia, Austria. Pleacă Ion şi Gheorghe să facă un ban, căci ţara lor, cu „deştepţii” ei, în fond şi proşti, şi hoţomani aflaţi la conducere, nu le poate oferi mai nimic. Suntem un popor născut mai tot timpul să îndurăm răul, tratându-l frecvent cu reţeta „haz de necaz” şi să pierdem. Suntem boemi, nepăsători, doar pe dinafară să arătăm bine. În perioada „pandemică”, să-i zicem aşa, s-a putut vedea cât de gros e la norodul român stratul de interlopi, de vagabonzi. Toţi prăsiţi aici de o şcoală inexistentă prin exigenţe şi severitate şi ajunşi unii să ne facă de râs prin străinătăţi. Primitivi, violenţi, troglodiţi, cu apucături de asasini! Urmaşi ai lui Decebal şi Traian! Halal!

Mircea PORA