Nu mă interesează pe câte sute de mii de euro joacă barbut borfașii în București.
Nu mă interesează că Florin Mototolea zis „Emi Pian” ar fi fost liderul clanului Duduianu și că ar fi fost ucis.
Nu mă interesează reglările de conturi între clanurile de interlopi de nici un fel.
Toate acestea ar trebui însă să fie în vizorul Poliției, Jandarmeriei și chiar în a serviciilor care privesc siguranța națională.
Pe mine, aceste „scene” de lupte stradale interlopice între clanuri și clanuri începe să mă intereseze odată cu coborârea lor în stradă, când pun în pericol viața și integritatea celor din jur. Și nu doar din acest motiv. Aceste „manifestări” huliganice, mafiote ori de derbedei scăpați de sub control, dacă la început erau mai timide și sporadice, în ultima vreme sunt tot mai dese, au luat amploare, se întâlnesc în mai toate marile orașe și, de cele mai multe ori, au ca final schilodirea unor membri ai clanurilor ori chiar moartea unora dintre ei. Nici asta nu m-ar întrista prea mult, deoarece, mai devreme ori mai târziu, ceea ce cauți cu lumânarea, desigur ai să găsești.
Și, după cum spuneam, aceste „demonstrații” de cine este mai tare, mai baștan, mai cu mușchi, mai șmecher ori cum credeți dumneavoastră, devenite tipice la noi, mă deranjează direct, când „încordările” au loc lângă noi, în stradă, și le putem lesne cădea victime. Pentru că nu sunt atent monitorizați, așa cum ar trebui, iar ciocnirile lor, uneori de o violență acută, se desfășoară spontan, poți să te trezești brusc „pe câmpul de luptă”, iar până să vină Poliția sau Jandarmeria poți face lesne cunoștiință cu salvarea.
De ce? Doar pentru că unii așa vor și așa înțeleg să-și rezolve problemele, iar din păcate instituțiile noastre de forță sunt întotdeauna cu un pas în urma altercațiilor acestora. Ca arme folosesc pietre, bâte, cuțite, pumnale, săbii, chiar pistoale în ultima vreme. Desigur, dacă se va continua în același ritm, în scurtă vreme se va trece la Kalașnikov, la bombe artizanale și la război de stradă.
Ciudat este că, în urma acestor fapte abominabile, mai devreme ori mai târziu, Poliția face oarecum „ordine”, dar se pare că, după, unii procurori fac ce fac de nu le prea găsesc vină bătăușilor de stradă și chiar dacă aceștia le găsesc, la pasul următor, în Justiție, aceștia devin liberi și apți pentru a-și lua de la capăt beligeranța. Și așa o ducem într-un cerc vicios fără capăt.
Un alt aspect care mă nemulțumește ca simplu cetățean este și faptul că, de fiecare dată, aceste încăierări dislocă din forțele de ordine importante trupe de poliție, de jandarmi, de pompieri, după caz. Mai mult, și după aplanarea conflictelor, de cele mai multe ori, rămân în dispozitive importante trupe de poliție și de jandarmi spre a preîntâmpina reaprinderea conflictului abia stins ori pentru a preveni altele noi. Mai trebuie să precizez că aceste sute, mii de ore alteori, irosite de organele de ordine sunt plătite de noi, contribuabilii de rând și mai puțin de membrii clanurilor implicate în conflicte, deoarece aceștia în majoritatea timpului sunt plecați din țară. Și atunci îmi pun fireasca întrebare: după ce suntem agresați pe străzi, ni se periclitează liniștea și viața, de ce mai și trebuie să plătim pentru aceasta?
Deci Poliția și Jandarmeria nu pot pune capăt acestor clanuri care se dezlănțuie tot mai des și în tot mai multe locuri, Procuratura nu-i poate trimite în judecată, iar când sunt trimiși arareori sunt condamnați, pentru ei existând întotdeauna ori „ușițe”, ori „portițe”, ori lipsă de procedură, ori un judecător mai indulgent...
Și atunci? Atunci Legislativul să nu mai doarmă în cele două Camere, ci să legifereze astfel încât aceste hoarde combatante să poată fi trase la răspundere și să-și plătească singure ponoasele pe care le aduc țării. Dacă Al Capone nu a putut fi dovedit pentru cele peste o sută de crime, a fost târât prin pușcării pe bază de evaziune fiscală. Legiuitorii noștri să facă bine și să întocmească o lege prin care cei dovediți că au pus la cale timp de zile, săptămâni, luni, alteori ani, răzbunări și lupte între clanuri, deci au premeditat acest lucru, dacă nu pot fi altfel pedepsiți să fie puși să plătească fiecare oră/polițist, fiecare oră/jandarm, fiecare oră/pompier dislocați pentru aplanarea conflictelor, precum și utilajele și combustibilul aferent acestor activități.
Să vedem dacă și atunci vitejii și mușchiuloșii vor mai porni răzmerițe pe străzi? Să vedem dacă vor avea cu ce să-și plătească „distracțiile” care pe noi ne costă atât de mult.

Petru Vasile TOMOIAGĂ