Vin alegerile, mi-e rău

Campania electorală este cvasi-începută. Într-o lună și jumătate vin alegerile. Aștept, vă spun sincer, cu groază acest moment. Nu de alta, dar parcă pentru prima dată după 1990, în Timișoara nu ai cu cine să votezi. 

 

Liberalii – chiar nu mai sunt liberali în Timișoara?

Mă uit cu groază la listele propuse de Partidul Național Liberal, unde, din șase locuri considerate a fi eligibile, trei sunt ocupate de oameni pașaportați de la București, al patrulea fiind Ben-Oni Ardelean, un alt personaj care are legături cu Timișoara doar cât să aibă loc pe liste. Listele, extrem de slabe și pentru Senat, și pentru Camera Deputaților, de altfel, sunt prezentate ca o mare victorie de actual președintele al PNL-ului timișean. Și, probabil, el este singurul care le vede așa. În eventualitatea unui scor bun pe Timiș, Nicolae Robu va da bine în ochii conducerii de la București. În ipostaza unui scor catastrofal, același Nicolae Robu va avea pe cine să dea vina: Bucureștiul, ei ne-au impus candidații. Ceea ce mă uimește este faptul că, pe lista pentru Camera Deputaților, apar și liberali implicați, oameni care chiar reprezintă filiala Timiș. Ce nu înțeleg este cum de acești oameni au acceptat să apară pe niște locuri cu șanse extrem de relative (cum ar fi locul patru la Camera Deputaților – Liliana Oneț), apariția lor nefăcând neapărat un bine listei în ansamblu. Acest lucru l-a înțeles, de exemplu, Ovidiu Drăgănescu, care primise locul șase și a ales să se retragă, nemaigirând cu numele propriu lista finală a PNL Timiș.

 

Țărăniști nu mai există

Până în urmă cu nu foarte mulți ani, PNȚCD era cel mai important partid în Timișoara. Distrus de jocuri interne, de aripa pavelistă reprezentată de oameni care nici nu au prea mare legătură cu partidul, PNȚCD în momentul de față este în moarte clinică, iar la nivelul județului Timiș practic nu mai există, lucru demonstrat la alegerile locale. Acum, PNȚCD își va pune oameni pe lista partidului Alianța Noastră a lui Marian Munteanu. Ei, mie Marian Munteanu nu îmi inspiră nici un fel de încredere. Deși recunosc ceea ce a făcut în 1990, când am ieșit în stradă pentru el, nu înțeleg nici acum episodul cu Virgil Măgureanu din 2000. La fel cum, deși înțeleg că nu a făcut poliție politică, nu înțeleg de ce a mințit în ceea ce privește colaborarea cu Securitatea. Și cum nu înțeleg nici potențiala candidatură și retragerea ulterioară din cursa pentru Primăria Capitalei, sub umbrelă liberală. Radu Golban, economistul care descoperise o datorie istorică a Germaniei către România, s-a retras deja de pe listă. Nu știu pe cine ar putea să propună Alianța Noastră: pe Valentin Moldovan? Hai să fim serioși. 

 

Băsescu lovește cu traseiști

Partidul Mișcarea Populară, al lui Traian Băsescu, până în urmă cu o săptămână ne oferta doi pesediști: Ion Răducanu și Titu Bojin. S-a terminat cumva povestea de dragoste dintre foștii pesediști, ulterior uneperiști și PMP, ambii s-au retras de pe liste, și PMP apare cu mega-oferta Cornel Sămărtinean – cel despre care toată lumea știa că este pe locul al șaptelea pe lista PNL. Tot la PMP mai este și Marius Dugulescu – care și-a început cariera prin PD, plecând apoi la PP-DD, discutând cu diverși și eșuând la PMP. Nici nu știi ce să zici: este mai frecventabilă lista oferită de PMP așa decât în varianta Răducanu/Bojin? Nu prea. Rămâne de văzut cât electorat mai are Traian Băsescu, mai ales după ce acesta și-a dezamăgit „fanii” în momentul în care și-a dat seama cam ce a creat cu Laura Codruța Kovesi.

 

Ungurii par cei mai serioși

UDMR a fost ținta multor discuții în ultima vreme din cauza (sau datorită?) sloganurilor de campanie. Pentru că ungurii vin cu un mesaj puternic de descentralizare, extrem de pe placul populației din Ardeal și Banat, extrem de neplăcut pentru urechile celor de la București. „Banii din Ardeal să rămână în Ardeal, nu la București”. „Salvăm Clujul”. ”Salvăm Oradea”. „Transilvania, viitorul pentru noi toți”. „Ziua Banatului Puternic”. Candidat: Molnar Zsolt. Deși nu au mai reușit să aibă parlamentari de Timiș, cei de la UDMR au o șansă acum, mai ales dacă participarea la vot va fi una extrem de scăzută.

 

Partidulețe la grămadă

ALDE vine cu senatorul Petru Ehegartner, proaspăt împăcat cu filiala cu care se certase la alegerile locale. Aș fi văzut în acest partid o șansă în cazul în care el ar fi reușit să îi atragă pe foștii liberali nemulțumiți de faptul că li s-a confiscat filiala, pe foștii țărăniști ajunși într-o situație chiar mai tragică decât foștii liberali. Nu s-a întâmplat acest lucru, așa că nici nu dau șanse mari partidului în alegerile din Timiș. 

Partidulețele astea noi, formate ca exponente ale unei așa-zise societăți civile – mă refer la M10 și la USR – deocamdată s-au remarcat prin două lucruri mari și late la nivelul Timișoarei: primul, că nu a reușit să strângă semnăturile necesare pentru participarea la alegerile locale. Al doilea, că a intrat pe ușa politicii timișene cu un scandal legat de ceva nepotisme. Ambele partide nu au oameni, nu au nume, nu contează în economia electorală locală.

PPU și PRU sunt, în cel mai bun caz, niște glume. La fel cum este și candidatul independent Petrică Folică.

Mai sunt și alții? Eu nu știu, probabil vor apărea. A, ba da. Era să uit de PSD.

 

PSD – tineret speranțe

PSD este un partid nu foarte iubit la Timișoara. Ei sunt roșii. Ei sunt comuniștii. Pe ei te doare mâna pe ștampilă dacă ar trebui, cumva, să-i votezi. Și totuși... când te uiți pe liste, nu poți să nu vezi că pe ele sunt, în marea lor majoritate, oameni foarte tineri. Oameni implicați. Fie că vorbim de un Eugen Dogariu la Senat, fie că vorbim de Călin Dobra sau Alfred Simonis la Camera Deputaților. Sună bine și să le vezi pe Ramona Olteanu, Bianca Gavriliță și Romanița Jumanca pe acolo – chiar dacă sunt pe locuri cu șanse mai puține. Ceea ce mă deranjează, însă, și la PSD, este faptul că, totuși, vorbim de PSD. Și care trebuia să dea cu bățul în baltă. Și a dat, cred, și cu Adrian Diaconu – venit în PSD pe filiera PP-DD – UNPR – dar, mai ales, cu Adrian Pau. Acesta este un personaj care, după o poveste mai veche, în care și-a cam bătut joc (ca să o spun la modul elegant) de niște colegi de partid din PDL într-o poveste care implica și niște sume de bani pretinse pentru rezolvarea unor probleme prin primărie, și-a pierdut orice sprijin în zona respectivă. Și pentru a nu rămâne fără viitor politic, s-a îndreptat spre PSD. Care l-a și cadorisit acuma cu ditamai locul eligibil. Drept pentru care, deși PSD ar fi avut ocazia să aibă o listă foarte bună, din păcate nu o are.

 

Și, totuși, cu cine votăm?

După eșecul așa-zisului uninominal din 2012, , în 11 decembrie România se întoarce la votul pe listă. Iar listele sunt așa cum au fost întotdeauna: cu bune și cu mai puțin bune. Cu oameni cocoțați pe poziții fruntașe nu în virtutea vreunui merit personal, ci pentru că interesul partidului așa o cere.

O privire asupra listelor pe care le avem ca ofertă pentru alegerile din 11 decembrie mă face să cred că participarea la vot va atinge un nou minim istoric. Nu de alta dar, din păcate, timișorenii nu prea au cu cine să voteze.

Nu vreau să dau sfaturi vizavi de vot. Dar cred că cel mai important lucru, la aceste alegeri, este să nu vă uitați neapărat după sigla unui partid. Citiți, doar, cu atenție listele. Și dacă vedeți la vreuna, pe o poziție potențial eligibilă, un nume pe care îl cunoașteți, în care aveți încredere, despre care știți că vă răspunde la telefon, puneți ștampila acolo. Și, dacă ajunge parlamentar, trageți-l de mânecă. Și spuneți-i că unul din acei câțiva care l-au votat ați fost, drept pentru care trebuie să vă asculte. Și, când se duce acolo, la București, trebuie să se bată pentru Timișoara. Nu ca unii dintre actualii parlamentari timișoreni, care iubeau orașul în campanie, și, o dată ajunși sus, ne dădeau lecții cum că „Timișoara nu e buricul pământului”.

Asta zic. Dar eu, totuși, cu cine votez?

Flavius BONCEA