O analiză dată publicității în cursul zilei de marți relevă faptul că dintre cele șase state din Europa Centrală şi de Est (România, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia şi Croaţia), România a obținut cele mai puține fonduri pe cap de locuitor pentru perioada 2014-2020.
Fondurile europene totale alocate pentru cele şase ţări în programul de finanţare europeană pentru perioada amintită se ridică la 167,1 miliarde euro. Câştigătorul clar al negocierilor este Polonia, care a reuşit să obţină aproape jumătate din totalul sumei, respectiv 77,6 miliarde euro (44,6%), în timp ce România poate accesa doar 22,9 miliarde de euro. Suma este mai mare decât cea pusă la dispoziția Cehiei, Ungariei, Slovaciei și Croației, însă dacă ne raportăm la numărul de locuitori al fiecărei țări vedem că lucrurile nu stau chiar așa. Și aceasta deoarece în funcţie de fondurile europene disponibile pe cap de locuitor, România este cu mult în urma ţărilor vecine. Slovacia conduce detaşat din acest punct de vedere cu 369 euro pe cap de locuitor pe an, urmată de Ungaria cu 316 euro, Cehia cu 299 euro, Croaţia cu 289 euro și Polonia cu 288 euro. Faţă de acestea, România a reușit să atragă infima sumă de 164 euro pe an pe cap de locuitor.
Principalul motiv pentru care România este la capătul listei îl constituie ceea ce s-a întâmplat în exercițiul financiar 2007-2013, când, dintre statele studiate, România a înregistrat cea mai scăzută rată de utilizare a fondurilor europene, din cele 19,2 miliarde de euro avute la dispoziție prin politica de coeziune țara noastră reușind să absoarbă numai 37,8%.
Acum, în noul program, Guvernul îşi propune creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene între 50-80% și folosirea a cât mai mult din fondurile existente până la sfârşitului anului 2015, pentru a recupera întârzierile acumulate în trecut. O eventuală rată de absorbţie de 90% în perioada 2014-2020, ar face ca România să-și consolideze creşterea economică cu 0,8 puncte procentuale pe an. Este puțin probabil, însă, ca în țara noastră să se ajungă la un asemenea grad de absorbție, din mai multe motive: lipsa experienței, slaba performanţă a administraţiei publice, birocrația excesivă și corupția endemică. Mai mult decât atât, sunt nenumărate cazurile în care situații de fraudare a fondurilor europene au ajuns să fie făcute publice. Soluții ar exista – respectiv o justiție care să își facă treaba și, prin condamnarea celor care au încercat să își însușească banul european, să responsabilizeze autoritățile de acum și, mai ales, pe cele care vor veni din 2016. Dar, dacă acest lucru nu se va întâmpla rapid, avem toate șansele ca în 2021 să ne trezim din nou la coada vacii...
Delia GRIGORE
