După cum spune istoricul Suetoniu, această expresie ar fi fost rostită de Cezar la 10 ianuarie 49 î.Hr. când  a trecut cu legiunile sale râul Rubicon, care constituia granița dintre Galia Cisalpină și Italia, începând astfel războiul civil împotriva lui Pompei.

                                                              

În traducere expresia ar însemna: „Zarurile au fost aruncate!”, adică decizia a fost luată. În vremurile moderne, expresia este folosită în contexte în care desfășurarea evenimentelor a trecut de un punct dincolo de care nu se mai poate merge înapoi.
Campania localelor din acest an a intrat în linie dreaptă. Nu mai puțin de 11 candidați își doresc să devină președinte al Consiliului Județean Timiș, iar 15 candidați vor cu tot dinadinsul să devină primarul municipiului Timișoara. Din păcate, și într-un caz, și în celălalt, există un singur post disponibil, un singur fotoliu și de președinte, și de primar.
Problema este dacă această „puzderie” de candidați s-a gândit ce ar putea să facă pentru orașul nostru ori pentru județul nostru și nu invers: adică ce ar putea să facă Timișoara pentru ei ori Timișul pentru ei. Pentru că, dacă este cât se poate de ușor să împarți banii obștii (și s-a dovedit, nu de puține ori, că acest lucru s-a făcut după bunul plac), atunci nu la fel de ușor este să te zbați și să și reușești să umpli visteria Primăriei ori a Consiliului Județean, folosindu-te de oportunități, să aduci bani europeni prin proiecte ori să lămurești guverne trecătoare să mai trimită spre Timiș o parte din mulții bani plecați de aici spre București.
Pe o parte dintre candidați îi cunoașteți, alții sunt cvasianonimi, iar câțiva chiar se pierd în anonimat. Important este că au avut curajul să se expună, să vină în fața alegătorilor, să-și prezinte proiectele. Adică promisiunile. Cele cu care legislatură de legislatură ne amăgesc. Misiunea alegătorului nu este una ușoară, dimpotrivă. Important este să cumpănim bine, să nu mai alegem după partidele care se luptă între ele doar pentru a ajunge la putere, iar de aici să împartă între ele și acoliții lor resursele țării.
Că partidele sunt „otova” ne-o spune experiența cu ele de 30 de ani, perioadă în care n-au făcut nimic pentru țară, ci doar pentru îmbogățirea lor, a rudelor, a prietenilor și a țucălarilor din partid. Important este să votăm omul, omul care ne transmite cea mai mare încredere și pe care-l validăm pentru a urni căruțele Primăriei Timișoara și Consiliului Județean Timiș din loc.
Dacă ne vor păcăli încă odată, vom trăi și vom vedea.

                                                                   


Petru Vasile TOMOIAGĂ