Câteva posibile variante

Se împlinesc, în aceste zile, 27 de ani de la Revoluția timișorenilor din 1989. Prilej de discursuri pompoase, depuneri de coroane, amintiri și, mai ales, întrebări. Întrebări, deoarece nici după 27 de ani, vinovații nu sunt cunoscuți. Nu știm cine a tras.

Mai mult decât atât, în ultimul timp la Timișoara asistăm la tot felul de „evenimente” (să le zicem așa) organizate parcă în ciuda celor care au ieșit în stradă în decembrie 1989. „Ați vrut revoluție? Luați de aici revoluție! Tot noi suntem!” par să transmită, prin toți porii, diverse personaje, mai mult sau mai puțin publice.

Avem făcuți cetățeni de onoare care, în decembrie 1989, ocupau funcții de răspundere în conducerea Partidului Comunist Român. Filiala Timișoara a Academiei Române își pune la dispoziție aula pentru lansarea unei cărți scrise de conducătorii Securității: Aurel Rogojanu și Iulian Vlad. Cei care se revoltă împotriva manifestării sunt luați în tărbacă pe internet de alți securiști, precum Radu Tinu și Alexandru Bochiș. După aceea, la Filarmonica Banatul, în prezența edililor locali, Grigore Cartianu își prezintă cărțile în care Revoluția de la Timișoara este prezentată ca „Marea Revoluție Sovietică din Decembrie” și în care se spune că cei care au ieșit în decembrie 1989 în stradă erau sau agenți ruși, sau plătiți de ruși. Mai încolo, Radu Tinu se bagă să comenteze că Lucian Boia ar merita împușcat. Și așa mai departe.

Și, totuși, în urmă cu 27 de ani, la Timișoara s-a ieșit în stradă pentru libertate. Au fost, până în 21 decembrie, conform statisticilor oficiale, 73 de morți și 296 de răniți; după 22, numărul victimelor a crescut cu 20 de morți și 77 de răniți. Cine este vinovat? Nimeni.

Pentru posteritate, vom publica astăzi un document care, poate, nu dovedește mare lucru. Este vorba de un proces verbal întocmit la data de 8 ianuarie 1990 la Unitatea Militară 01024 din Timișoara, de către o comisie a Ministerului Apărării Naţionale formată din căpitan Mihai Diaconu – președinte, locotenent-colonel Ştefan Demeter, maistru militar clasa a II-a Ambrosie Pantea, plutonier Vasile Ciuhan, plutonier Vasile Cuciureanu şi sergent major Gabriel Rotaru. Comisia sus-numită a verificat armamentul cadrelor de Securitate, Miliție și persoane civile din Timişoara, pentru a vedea dacă există urme de funingine pe arme. Adică, pentru a vedea dacă în perioada Revoluției s-a tras cu acele arme. 

Documentul, totuși, nu poate constitui o dovadă suficientă, dat fiind faptul că el nu stabilește decât faptul că s-a tras cu respectivele arme; nu se spune când s-a tras, în ce împrejurări, dacă s-a tras în persoane, în aer, sau doar de distracție. Totuși, este puțin probabil ca în acea perioadă cineva să fi mers să tragă la țintă doar de dragul de a face antrenament.

Bun. Conform documentului vizat și de Comandantul Garnizoanei Timișoara de la acea vreme, general-maior Gheorghe Popescu, au fost verificate:

- 531 de pistoale calibru 7,65 mm model 1974, fiind găsite cu funingine 42; 

- 726 pistoale mitralieră cu pat rabatabil calibru 7,62 mm model 1963, fiind găsite cu funingine 70; 

- 60 pistoale mitralieră cu pat rabatabil calibru 7,62 mm model 1980, fiind găsite cu funingine 7; 

- 77 puşti mitralieră calibru 7,62 mm model 1964, fiind găsite cu funingine 5; 

- 3 puşti semiautomate cu lunetă, fiind găsite cu funingine 2; 

- 2 mitraliere de pe ABI, fiind găsite cu funingine 1. 

 

Cine a avut arme cu urme de funingine

 

Studiați această listă. Veți găsi, cu siguranță, nume cunoscute. Puteți, cel puțin, dacă îi vedeți, să le bateți obrazul. Pentru că au fost găsite arme cu urme de funingine aparţinând următoarelor persoane:

1. Securitate

Lt. maj. Titus Mateescu, lt. maj. Cornel Bohoş, plt. Gheorghe Ţîmbuli, cpt. Ionel Ivan, plt. Constantin Soica (două arme), cpt. Vasile Petrea, plt. maj. Patriciu Man, lt. maj. Alexandru Tomuţ, cpt. Vasile Rodeanu, cpt. Constantin Andrei, lt. maj. Mihai Vidican, plt. Ioan Sima, cpt. Stela Căruntu, plt. Marian Flore, lt. col. Petru Pele, plt. Ortenţiu Moisă, plt. Ioan Andrei, lt. Florin Iaru, maistru militar Ion Pomocea, plt. Vasile Nica, lt. col. Rudolf Kope, cpt. Viorel Vladic. Plus un pistol aparținând Serviciului „F”.

2.  Poliţia (miliția) Judeţului Timiş

Lt. Dorel Andraş, plt. Aurel Ghidel, plt. Aurel Nedea, plt. Vasile Mariș, sg. maj. Dumitru Stoica, sg. Maj. Dumitru Popa, sg.maj. Adrian Vasile Pop, sg. maj. Liviu Tîrlă, sg. maj. Dorel Dumitru, cpt. Viorel Bucur, plt. Gheorghe Cristiu, sg. maj. Sebastian Curuțiu, cpt. Vasile Staicu, plt. Nicolae Miclăescu, plt. maj. Gheorghe Mitar, sg. maj. Nicolae Mihai, sg. maj. Daniel Avramescu, sg. maj. Teodor Năfărean, sg. maj. Viorel Pașca, plt. Dorin Paulescu, plt. Mihai Bradatan, plt. adj. Constantin Pupăza, cpt. Eronim Strauţ, lt. col. Ionel Toma, lt. maj. Ioan Filipescu, mr. Iosif Veverca, plt. maj. Alexandru Luncan, sg. maj. Adrian Cioară.

3.Poliţia (miliția) Municipiului Timişoara

Plt. Aurel Strungaru, cpt. Ioan Cîndea, sg. maj. Viorel Bendea, lt. Constantin Zlavog (două arme), plt. adj. Iosif Csilag, plt. Zlatomir Simici, sg. maj. Dorinel Grecu, lt. Ioan Vilişca, sg. maj. Mihai Tarta, lt. Nicolae Prahoveanu, plt. Gheorghe Borlovan, plt. Alexandru Rohancu, lt. Lucian Manciu, plt. Tima Zăvoianu, plt. Aurel Grigore, plt. Sabin Cismaş, cpt. Ionel Bindariu, mr. Ştefan Nacov, plt. Viorel Varga, sg. maj. Mihai Panaite, lt. Fabian Costea, sg. maj. Grigore Bîtea, sg. maj. Cristinel Diaconu, lt. maj. Dorin Epure, sg. maj. Florin Lasconi, lt. Fabian Costea, plt. Ionel Roşu, sg. maj. Ioan Nechiti, sg. maj. Claudiu Marila, sg. maj. Ilie Spătaru, lt. maj. Marin Buzatu, sg. maj. Marian Căpudean, lt. maj. Eugen Peptan, lt. maj. Valeriu Boarnă, plt. Ioan Tubec.

4. Alte cadre M.I.

Plt. Victor Nimirceag, mr. Constantin Matei, cpt. Dan Mitica, lt. Florin Dragomir, maistru militar Traian Stancu, lt. Dumitru Prica, plt. Ioan Kucovat, sold. Dumitrescu (lt. Ciubotaru), cpt. Liviu Indrei, mr. Ion Alexe, cpt. Tudor Bratosin. De menționat că, la această rubrică sunt trecute 12 arme cu urme de funingine ai căror posesori nu au fost identificați.

 

Au mai fost, probabil, și alții

 

Procesul verbal menționează că, pe lângă armele găsite fără urme de funingine din categoria celor din care existau și cu urme de funingine, au fost verificate alte tipuri de armament la care nu s-au găsit urme de funingine, precum pistoale „Walter” cu amortizor, aruncător de grenade AG-7 sau carabine 7,62 mm model 1974 transformate cu lunetă. Acest lucru nu înseamnă, însă, faptul că aceste arme nu au fost folosite în decembrie 1989. Uzanța generală este ca armamentul să fie curățat după folosire. Faptul că s-au găsit arme cu urme de funingine poate fi explicat doar prin faptul că, în vâltoarea evenimentelor din decembrie 1989, regula a fost neglijată.

Nu stabilim vinovății. Este doar o informație. Însă este o informație de la care s-ar putea porni în verificarea celor care au tras în 1989. Până când nu se va stabili ceva clar, rămânem la fraza-cheie din document: „Comisia a constatat armamentul cu urme de funingine, neputând aprecia perioada în care s-a executat foc cu el, urmând ca persoanele specializate să stabilească acest lucru”. Tocmai „acest lucru” nu s-a mai făcut. Și, de aceea, întrebările „Cine-a tras în noi, 16-22? Cine-a tras în noi după 22?” rămân fără răspuns. Doar cu supoziții.

Flavius BONCEA