Sfârșitul anului 2016, printre altele, ne-a dovedit un lucru: Moș Crăciun există. Pentru că, taman în ajun de Crăciun, românii au primit o veste neașteptată, pe de o parte, dar mult așteptată pe de altă parte: fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, Virgil Măgureanu şi alte persoane au fost inculpate în dosarul Mineriadei din 1990.

 

Acțiunea

 

În cauza cunoscută generic sub denumirea „Mineriada 13 – 15 iunie 1990”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanţa din data de 23 decembrie 2016, punerea în mişcare a acţiunii penale, sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, lit a, g şi j din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, faţă de inculpaţii: ILIESCU ION, la data săvârşirii faptelor, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi preşedinte ales al României; ROMAN PETRE, la data săvârşirii faptelor, prim-ministru al Guvernului interimar al României; VOICULESCU GELU VOICAN, la data săvârşirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României; NICOLAE DUMITRU, la data săvârşirii faptelor, prim-vicepreşedinte al Frontului Salvării Naţionale; MĂGUREANU VIRGIL, la data săvârşirii faptelor, director al Serviciului Român de Informaţii;general (rez.) FLORESCU MUGUREL CRISTIAN, la data săvârşirii faptelor, adjunct al procurorului general al României şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare.

Procurorii militari susţin că există probe potrivit cărora aceştia ar fi organizat şi coordonat direct atacul împotriva populaţiei civile, ceea ce ar fi dus la uciderea prin împuşcare a patru oameni, rănirea prin împuşcare a trei, vătămare integrităţii fizice şi psihice a 1.269 de oameni şi privarea de libertate a alţi 1.242.

De asemenea, în aceeaşi cauză s-a dispus punerea în mişcarea acţiunii penale sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii pentru Emil Dumitrescu, la data săvârşirii faptelor membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne, Cazimir Benedict Ionescu, la data săvârşirii faptelor vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională; Adrian Sârbu, la data săvârşirii faptelor şef de cabinet şi consilier al primului ministru; Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”; Matei Drella, la data săvârşirii faptelor lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni, Cornel Plăieş Burlec, la data săvârşirii faptelor ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.)Vasile Dobrinoiu, la data săvârşirii faptelor, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne, dar şi general (rez.) Petre Peter, la data săvârşirii faptelor comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne. Totodată, urmărirea penală se efectuează, în continuare, faţă de alţi 18 suspecţi, sub aspectul săvârşirii aceloraşi infracţiuni.

Reacții

 

Ion Iliescu: „Nu este prima dată când se agită chestiile astea. Ce dovezi? Dar care este problema? E o chestiune care s-a petrecut în 1990, am trecut peste ea, am avut alternative la guvernarea țării. Vor oamenii să... probabil au primit ceva solicitări să cerceteze. Să cerceteze, care este problema? Voi fi chemat, voi dialoga, voi răspunde, care este problema? Nu este nicio problemă. Eu știu care este rațiunea redeschiderii discuției, că este o treabă care s-a petrecut acum douăzeci și șapte de ani, dar mă rog. Probabil au primit sesizări, oamenii sunt datori să cerceteze, să ducă lucrurile până la capăt”.

Petre Roman: „Reacţia, în primul rând, afirmaţia mea cât se poate de apăsată şi categorică este că această acuzaţie nu se sprijină pe niciun fel de dovezi, nu are niciun fel de susţinere faptică, e neîntemeiată, aş putea spune chiar că, într-un fel, e chiar absurdă.  Intervenţia forţelor de ordine nu era îndreptată împotriva populaţiei civile, ci avea un singur scop, respectiv acela de a restabili traficul în zona Pieţii Universităţii. Asta a fost tot, intervenţia era perfect legitimă, a fost cerută de Procurorul General, iar înainte de asta au fost câteva încercări de a realiza un acord, un protocol cu reprezentaţii celor din piaţă. În ultimă instanţă, chiar în ziua de 11 iunie, acest acord s-a realizat, iar Asociaţia 21 a respins acordul. Dacă nu ar fi respins acel acord realizat cu Guvernul, nu se întâmpla absolut nimic”.

Gelu Voican Voiculescu: „Este o diversiune comandată pentru a-l scoate din impas pe preşedintele Iohannis şi a da o altă întorsătură atenţiei publice de la aşteptarea desemnării candidatului de prim-ministru. Atunci repede s-au găsit în momentul ăsta, înainte de Crăciun, să anunţe inculparea noastră. Sunt moduri scandaloase de a utiliza justiţia în scopuri politice de moment. Eu nu ştiu cum nu se descalifică aceşti jurişti care consideră că atunci când s-a câştigat cu 83%, eu am câştigat cu 95% locul de senator la Buzău, FSN a câştigat cu 67%, pe 14 iunie trebuia să deschidem solemn Parlamentul, ne apucăm să facem şi să ordonăm violenţe de stradă, să facem tot felul de lucruri într-un mod absurd. Adică ce nevoie aveam noi de aşa ceva, în condiţiile acestui triumf absolut. Deci e limpede că s-a încercat împiedicarea deschiderii Parlamentului, care ar fi consfinţit rezultatul alegerilor. Nu a reuşit, pentru că peste două săptămâni s-a întâmplat ceea ce s-ar fi întâmplat pe 14, dar forţe revarşarde, nostalgice au vrut să împiedice cu orice preţ să meargă România pe calea democratizării şi a statului de drept. Atunci au făcut acele provocări şi violenţe din 13 iunie, care au antrenat reacţia minerilor. Toate astea ne-au fost puse nouă în cârcă. Ca nişte jurişti să intre în capcana asta şi să se preteze la asemenea entorsă logică şi să ne inculpe în termenii aceştia este inadmisibil”.

Virgil Măgureanu: „Sper ca acest lucru să se întâmple în spiritul desăvârșit al obiectivității și a afla adevărul. Poate chiar faptul că a trecut atâta timp de la evenimentele privind Mineriada, va permite cercetarea cu obiectivitate, luciditate și spirit de răspundere, și nu cu dorința de a găsi vinovați, în direcția unde nu sunt de găsit. Desigur, răspundere există pentru toate câte s-au întâmplat și această răspundere trebuie asumată”.

 

Europa a obligat România să redeschidă dosarul

 

La 17 septembrie 2014, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a făcut public verdictul în cauza Mocanu și alții împotriva României, constatând încălcarea de către România a articolelor 2, 3 și 6, după ce reclamanții Anca Mocanu, Marin Stoica și Asociația 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficiența cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990. Deși dosarul unește trei cazuri, decizia de la acea dată îi face dreptate și lui Marin Stoica, după ce Curtea se pronunțase deja în 2012 în favoarea celorlalți doi petenți. 

După opt ani de anchete, declarații, expertize IML, cazul Mineriadei, inclusiv în ceea ce-l privea pe Marin Stoica, a fost soluționat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu neînceperea urmăririi penale. La CEDO dosarul Stoica a fost conexat cu alte două ale Mineriadei, respectiv al doamnei Mocanu, al cărei soț a fost omorât, și al Asociației 21 Decembrie 1989, al cărei sediu fusese devastat de mineri, cauza fiind denumită „Mocanu și alții contra României”. Reclamanții s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente, imparțiale și aprofundate pentru identificarea și pedepsirea celor responsabili pentru reprimarea violentă a demonstrațiilor din 13 și 14 iunie 1990. Plângerea domnului Stoica se bazează pe articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenția europeană a drepturilor omului.

În 2012 CEDO le-a dat câștig de cauză doamnei Mocanu și Asociației 21 Decembrie 1989, în timp ce Stoica a pierdut pe motiv că s-ar fi plâns prea târziu în țară. Avocata Diana-Olivia Hatneanu, care l-a reprezentat pe Marin Stoica, a solicitat retrimiterea cauzei în fața Marii Camere, solicitare ce a fost acceptată, o audiere publică având loc pe 2 octombrie 2013. 

„După decizia de azi a Marii Camere, care este definitivă, România va fi obligată să continue investigațiile în dosarul Mineriadei. Cu privire la decesele survenite în timpul evenimentelor, această obligație decurgea oricum din faptul că astfel de infracțiuni sunt astăzi imprescriptibile ca urmare a altei cauze CEDO, respectiv «dosarul Revoluției» (Asociația 21 Decembrie 1989 v. România). Acum, trebuie întreprinse cercetări eficiente, apte să ducă la tragerea la răspundere a celor vinovați și la aflarea adevărului de către întreaga societate, cu privire la ansamblul evenimentelor din iunie 1990, indiferent că este vorba despre decese sau persoane care au fost supuse unor violențe și privări de libertate. Prescripția nu este o «soluție» atunci când vorbim de grave încălcări ale drepturilor omului”, a declarat avocata Diana-Olivia Hatneanu.

Peste încă un an, în 5 februarie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul evenimentelor din iunie 1990, soluție confirmată în martie 2015 de judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ). A fost nevoie, însă, să treacă încă un an și jumătate pentru ca în dosar să avem și primii inculpați

 

Cine este vinovat pentru tergiversarea dosarului

 

Ei, aceasta este problema cea mai sensibilă. Pentru că multora dintre aplaudacii așa-zisei lupte anti-corupție din România nu o să le convină acest răspuns. Însă adevărul adevărat este că Ion Iliescu a primit rezoluția de neîncepere a urmării penale în dosarul mineriadei de la nimeni alta decât Laura Codruța Kövesi, în anul 2007. Kövesi, pe atunci, era procuror general al României.

Mai precis, Dan Voinea, procurorul de caz în Dosarul Mineriadei, a dispus începerea urmării penale împotriva lui Ion Iliescu. Ion Iliescu a făcut plângere la Codruța Kövesi, iar aceasta a dispus pur și simplu NUP în dosarul instrumentat de Dan Voinea. Decizia a fost luată în câteva zile, infirmând o muncă de mai mulți ani în urma căreia a rezultat un dosar care însuma peste 200 de volume. 

Urmare a rezoluției date, Kövesi a avansat rapid, ajungând șefa Parchetului Național Anticorupție (ulterior DNA). Ea a fost susținută puternic inclusiv de președintele de la acea vreme, Traian Băsescu – personaj care, la vremea mineriadei era subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor, poziție din care precis știe cine a pus la dispoziția minerilor garniturile de tren cu care au ajuns la București.

 

Așteptăm să se facă dreptate

 

Justiția română, știm, nu funcționează în parametri normali. Un amărât care fură o pâine pentru că moare de foame ajunge destul de repede să fie condamnat la închisoare. Asasini care se fac vinovați de crime împotriva umanității sunt uitați și considerați chiar eroi. Au trecut 27 de ani, aproape, de la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Conform cifrelor oficiale, atunci, patru oameni au fost uciși prin împușcare, trei oameni au fost răniți prin împușcare, 1269 au suferit vătămări corporale și 1242 au fost privați de libertate. A fost nevoie de atâta timp pentru a avea inculpați în acest dosar. Să sperăm, doar, că nu o să treacă tot atâta timp pentru a avea și vinovați.

Flavius BONCEA