Interviu cu fotograful profesionist Dragan Acimov 

Trăim pe o planetă a „fotografilor” am putea spune, de când, în ultimul timp, la un concert ori o manifestare culturală, sportivă ori de alt soi, de amploare, apar, ad-hoc, sute, chiar mii de fotografi anonimi, dornici să imortalizeze momente din derularea evenimentului respectiv. Trăim în timpul fotografilor, pe o planetă a fotografilor, și, din păcate, fără fotografie, în același timp. Fără fotografie adevărată, de calitate, vreau să adaug. De la pruncul de doar câțiva ani, am putea spune „cu lula-n gură”, până la veteranul octogenar, toți fac poze, selfie-uri, fotografii mai mult ori mai puțin reușite, pe care cei mai experimentați sau mai bine utilați au posibilitatea ca, în clipa imediat următoare, să le transmită de la un capăt la altul al pământului. Câștigăm în informație, dar, în același timp, pierdem în alte direcții. Multă vreme arta fotografică a purtat dispute vii cu pictura, existentă din vremuri ancestrale când totul se rezuma la un spațiu pe care să fie expusă lucrarea, culorile, obiectul cu ajutorul căruia culorile erau puse pe suprafața pentru pictură, și, bineînțeles, mâna purtată de harul artistului... Au fost aprig dezbătute diferențele și asemănările dintre pictură și fotografie, iar între păreri pro și contra pentru amândouă, în vreme, au supraviețuit și pictura, și fotografia, considerându-se că fiecare are rostul ei pe lume și că este nevoie de amândouă.

Ce ne facem însă, astăzi, când a face o fotografie este la îndemâna oricărui pământean, iar fotografia, iată, se luptă, disperată, tocmai cu fotografia? Lesne de înțeles: fotografia de ocazie contra fotografiei artistice. Aceasta în condițiile în care fotografia de ocazie se bazează strict pe tehnica și performanța aparatului, necesitând doar simpla apăsare pe un buton, pe când fotografia artistică necesită, pe lângă aparate performante, și vaste cunoștințe în domeniu, artiștii fotografi dedicându-și ani din viață pentru a se instrui, pentru a pătrude tainele acestei, am putea spune, adevărate arte: arta fotografică. Și acest lucru îl știu și îl recunosc, chiar dacă de multe ori implicit, milioanele de fotografi ai planetei pentru că, dacă își permit să facă ei fotografii „la minut”, mai precis la secundă, la un concert ori la o altă întâmplare a vieții, atunci când este vorba de un eveniment memorabil din viața lor, cum ar fi botezul, căsătoria sau altele, recurg necondiționat la profesionist. La fotograful artistic profesionist. La artistul fotograf, la stilistul care poate să le imortalizeze momente din desfășurarea evenimentului ca nimeni altul. Pentru că aici, pe lângă tehnica aparatului, pe lângă gradul de instruire și pregătire al fiecăruia, intervine și amprenta proprie, inconfundabilă, personalitatea fiecăruia în parte.

Într-o astfel de lume, artistul fotograf Dragan Acimov se încăpățânează, de ani buni, de zeci de ani, să se perfecționeze, să se autoperfecționeze, făcând din arta fotografică un mod de viață. Școlit în ale fotografiei și dotat cu aparatură super-performantă, artistul fotograf Dragan Acimov a ajuns astăzi la nuanțe și subtilități greu de bănuit în domeniu, se întoarce cu toată ființa spre fotografia cât mai naturală, cât mai aproape de realitate. În acest scop, încearcă să surprindă imagini din unghiuri numai de el știute, nu se folosește în nici un fel de lumina artificială a blitz-ului și s-a alăturat încă din prima tinerețe artiștilor care susțin că adevărata fotografie este cea fără culori, mai precis aceea care folosește doar culorile alb-negru.

 

- Într-o lume în care tehnica a evoluat foarte mult, iar domeniul fotografiei nu face excepție, care este aportul pe care și-l aduce fotograful, omul, pe lângă faptul că are un aparat performant?

 

- Întotdeauna, un fotograf profesionist își consideră aparatul ca fiind o unealtă. Indiferent de cât de mult a evoluat tehnica, aparatul foto tot o unealtă rămâne pentru un fotograf profesionist. Că au fost aduse îmbunătățiri acelui aparat, acest lucru nu face decât să ajute imaginația fotografului să devină realitate. Tehnica evoluează, și vedem în fiecare zi această evoluție, care are loc în toate domeniile. Însă primordial rămâne omul, gradul lui de pricepere, instruirea și, nu în ultimul rând, talentul de a vedea imagini și lucruri într-un anume fel numai de el știut...

 

- Deci, până la urmă, diferența o face omul...

 

- Bineînțeles. Există mari diferențe între fotografi și între fotografii. Sunt fotografi care practică foto-jurnalismul, sunt fotografii care fac fotografia de produs și sunt fotografii care surprind anumite momente din viața altora. Acest lucru nu-l poți face dacă nu ai o anumită chemare față de acest subiect. Este foarte important să simți din interior că-ți vine această chemare. În plus, dacă adaugi cunoștințe, dacă adaugi studii, vei deveni un foarte bun fotograf.

 

- Cât de mult se apropie fotografia de artă?

 

- Foarte mult. Se apropie pentru că ceea ce se întâmpla în trecut cu pictorii se întâmplă astăzi cu noi, fotografii. Viziunea pe care au avut-o pictorii în trecut, punând pe pânză subiectul în anumite forme geometrice - simetria dinamică -, se poate vedea atât în lucrările unui fotograf profesionist, cât și în lucrările marilor pictori. De aceea, eu consider că fotografia este o artă.

 

- Pentru că pomeneați de pictură, care credeți că sunt asemănările și diferențele dintre pictură și fotografie?

 

- De exemplu, pânza pictorului o reprezintă senzorul aparatului de fotografiat. Imaginația ne ajută foarte mult să creem și să transmitem vizual celor care urmăresc lucrările noastre, atât fotografilor, cât și pictorilor.

 

- Se poate substitui una celeilalte?

 

- Da. Având în vedere că suntem deja în 2017, s-ar putea.

 

- Ca fotograf profesionist, ați simțit impactul dezvoltării și a invaziei de fotografie de pe piață sau nu vă deranjează acest lucru?

 

- Nu mă deranjează. Dimpotrivă, e bine că există mai multe device-uri care să producă acea fotografie electronică, adică fotografia care este făcută cu telefoane - toată lumea are, în ziua de azi, în buzunar, un telefon care face fotografii. Toți sunt fotografi, toți își fac selfie-uri. Asta mă bucură foarte mult, pentru că doar așa cineva poate să vadă cu adevărat diferența dintre o fotografie produsă de un telefon, de un amator, și o fotografie produsă de un fotograf profesionist. Acest lucru nu a fost atât de mult diferențiat în trecut, cât de mult este diferențiat în prezent. Acum, chiar toată lumea are acces la tehnologia aceasta și se poate vedea cu ochiul liber care este diferența.

 

- Sunteți solicitat, ca fotograf profesionist, în special la ocazii.

 

- Da, sunt solicitat la nunți, botezuri, aniversări, momente deosebite. Eu am o vorbă: momentul este acum și pentru totdeauna. Adică, ce se întâmplă acum nu se va mai întâmpla niciodată. Imortalizăm clipa pentru a deveni eternă.

 

- Cât timp vă acordați pentru fotografia artistică?

 

- Foarte mult. Punctul meu forte este portretul. Îmi place foarte mult să pozez oamenii, să surprind oamenii. Îmi place foarte mult ca, atunci când fac portretul persoanei respective, fotografia efectiv să povestească. Eu asta am învățat: să fac acele fotografii care să spună fiecare o poveste. În engleză îi spune „story telling pictures” - „fotografii care povestesc”. Am învățat să surprind momentul, iar portretul unui om - să povestească ceva despre persoana respectivă, despre viața ei.

 

- Care este motivul pentru care fotografiați fără ajutorul luminii artificiale și vă bazați pe lumina naturală?

 

- Lumina adevărată aduce un mare plus de naturalețe în fotografie. În momentul în care intervine lumina artificială, deja se simte. Pozele adevărate se nasc atunci când știi să atragi, ca și artist, lumina în avantajul tău. Și aici am o vorbă: într-o fotografie, cel mai picant lucru este lumina. În funcție de aceasta poți face o fotografie să fie mai veselă, mai tristă, să fie contrastul mai puternic, să accentuezi anumite culori. Totul, absolut totul, depinde de lumină. Chipurile pot fi, astfel, mai expresive, mai nevinovate. Rembrandt, de exemplu, a folosit lumina la 45 de grade față de subiect, pentru că este cea mai bună lumină pentru portret. De aici vine și ceea ce azi se numește „Rembrandt light”. Dacă am aplica lumina de jos unei persoane - în filmele de groază personajul este iluminat de jos, chiar și cu o lanternă - aceasta ar arăta urât, înfricoșător.

 

- Care este unghiul din care fotografiați copiii, de exemplu?

 

- Copiii cel mai bine ies, din punctul meu de vedere, când îi fotografiezi spontan. Stai de vorbă cu ei, ei se uită la tine, îți povestesc ceva și atunci faci fotografia. Așa scot eu în evidență copilăria.

 

- Care este diferența de calitate între o fotografie color și una alb-negru?

 

- Diferența este în funcție de moment. De exemplu, emoțiile foarte puternice, momentele intense sunt reprezentate prin fotografia alb-negru. Culoarea nu este nevoie să se folosească în foarte multe cazuri, pentru a nu sustrage atenția privitorului. Privitorul trebuie să se scufunde în moment și atunci nu-i atragem atenția prin culori puternice în anumite momente de intensitate maximă. Când este vorba despre fericire, veselie, râsete, mult mai bine arată o fotografie alb-negru decât una color. Eu, privind fotografia, deja încep să mă gândesc ce a fost cu momentul respectiv.

 

- Cât trebuie să se instruiască un fotograf?

 

- Eu și acum învăț. Inclusiv profesorul meu de la facultatea de arte, domnul Stelian Acea, cu care m-am întâlnit zilele trecute, îmi povestea că încă mai citește și studiază diverse tehnici. Iar el face de-o viață fotografie și încă mai are de învățat. La fel și eu... Trebuie să citești și să înveți încontinuu, dacă vrei să fii sus.

 

- La cât timp trebuie schimbată aparatura?

 

- Aparatura, cel puțin partea de aparat foto, trebuie schimbată o dată la doi ani, din cauza senzorilor care captează lumina. Tot timpul apar senzori noi, care pun mai bine în evidență lumina, culorile, iar acest lucru se vede, face diferența. Eu păstrez lentilele, dar aparatul îl schimb cam o dată la doi-trei ani. Lucrez cu Cannon și Fuji Film. Cannon-ul este aparatul de lucru, iar Fuji este aparatul de finețe, pentru reproducerea culorilor. Devii un fotograf mai discret cu Fuji, pentru că este de dimensiuni mai reduse decât Cannon, la fel de performant, te poți strecura în mijlocul mulțimii fără să fii observat ca și fotograf. Altfel, oamenii te observă și nu mai poți obține acea reacție naturală.

 

- Să vorbim puțin și despre expozițiile și concursurile la care ați participat în ultima vreme...

 

- Cu un portret am câștigat locul întâi pe Asia. Am concurat în jur de opt mii de fotografi profesioniști din Asia și eu am fost pe primul loc. Toată lumea a apreciat portretul datorită contrastului feței lui, finețea pe care o are pe chip și brutalitatea costumului, poziția mâinilor și poziția gurii. De fiecare dată când fac o fotografie, încerc să introduc un element geometric. În cazul de față, am surprins această expresivitate, ca și cum ar vrea să povestească ceva. Subiectul din fotografie este moștenitorul imperiului Grassmayr, producătorul de clopote din Austria, și este a șaptesprezecea generație de turnători de clopote. Aici se toarnă clopote încontinuu începând din anul 1300.

 

- Dacă tot am vorbit un pic mai altfel despre fotografie, ce înseamnă fotografia pentru dumneavoastră?

 

- Pentru mine, fotografia este, la ora actuală, cam al doilea lucru cel mai important în viață. Primul este familia. Studiez, citesc, lucrez, editez cam 10-12 ore în fiecare zi.

 

- V-ați gândit să scrieți despre ceea ce faceți în fotografie?

 

- Va veni și acest moment... Acum am foarte mult de lucru, foarte mult de editat, dar va veni și momentul în care mă voi apuca și de scris.

 

- Aveți o istorie a fotografiilor pe care le-ați făcut?

 

- Evident. Toți cei care privesc munca mea, mai ales membrii familiei, îmi spun, în special soția, că se vede evoluția mea de la un an la altul. Cel mai important lucru este să lași ceva după tine, să lași lucrări care să fie ținute minte, care să fie apreciate, să te reprezinte, să fie semnătura ta sufletească acolo. Așa se identifică, în momentul de față, un fotograf  bun, cum se identifica un pictor bun mai demult.

 

- Povestiți-ne despre locurile exotice prin care ați fost pentru a face fotografii...

 

- În urmă cu o lună, am fost în Thailanda, în peninsula Phuket, să facem fotografie de nuntă cu patru cupluri care s-au căsătorit în cursul anului 2016 și au vrut să facă poze îmbrăcați în miri, pe acea peninsulă. Am stat două săptămâni și am făcut poze pe insule, pe plajă, peste tot. Acum vreo două luni, am fost pe malul lacului Constance, în Elveția, și am făcut și acolo o sesiune foto cu un cuplu care s-a stabilit în zonă. La sfârșitul lunii ianuarie s-ar putea să merg în Cuba, tot pentru poze. Acesta este un trend care vine din Australia. Se cheamă „trash the dress”, adică, „aruncă rochia”. După nuntă, se mai îmbracă mirii o dată și mergem să facem poze în anumite locuri din lume alese de ei.

 

- Ce vă așteaptă pentru anul acesta?

 

- Față de anii trecuți, s-a dublat volumul de muncă. Am avut mult mai multe nunți, clienții au fost mai numeroși. Deja am foarte multe solicitări pentru anul 2018. Am deja contracte semnate pentru anul viitor, iar pentru anul acesta, programul este aproape plin. Am lărgit și echipa cu care lucrez. Lucrez doar cu profesioniști și doar cu cei care au terminat facultatea de arte. Am ținut neapărat ca oamenii cu care colaborez să aibă facultatea de arte terminată, atât pentru partea de video, cât și pentru partea de foto. Faptul că au absolvit această facultate îi face să vadă lucrurile altfel. La facultatea de arte te duci pentru că îți plac artele și simți că locul tău este acolo. Profesorii de acolo nu fac altceva decât să amplifice toate lucrurile care te cheamă să mergi spre arte.

 

- Cum vă aleg oamenii, cum dau de dumneavoastră?

 

- Vizitând pagina noastră de facebook, vizitând site-ul www.acimov.ro. Noi ne adresăm unor anumite categorii, în special oamenilor cărora le place și apreciază arta.

 

- Cum vedeți evoluția fotografiei de acum înainte?

 

- Cred că numărul fotografilor de nuntă, de eveniment, va scădea, din cauză că aparatele de filmat produc imagini atât de clare și la o rezoluție mare, încât fotografiile se pot extrage din pelicula de film. Ele filmează cu 25 de cadre pe secundă, ceea ce înseamnă 25 de fotografii într-o secundă. Deocamdată încă se pierde din calitate când se extrag fotografiile de pe peliculă, dar se va ajunge, peste câțiva ani, la un moment în care doar cei buni, cei foarte buni vor supraviețui în fotografia de nuntă. Citeam zilele trecute că a apărut un aparat nou care poate să extragă pelicula de film de 18 megapixeli, ceea ce înseamnă că se poate face un print foarte mare, fără probleme.

 

- Care este următorul eveniment la care veți participa?

 

- Este vorba despre Târgul de nunți, care începe vineri, la CRAFT, și va ține până duminică inclusiv. Se așteaptă foarte mulți participanți, iar eu voi fi prezent acolo cu un stand.

A consemnat Petru Vasile TOMOIAGĂ