Hai să vorbim și altfel despre deschiderea anului școlar

 

„Pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unitățile și instituțiile de învățământ pot obține și utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare științifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv”.  (Articolul 8 din Legea 1/2011, Legea educației naționale)

 

11 septembrie, prima zi de școală. Zi de emoții, pentru unii, de coșmar pentru alții. Dar mai ales zi de afișat ipocrizia maximă din partea clasei politice, indiferent de care parte a ei vorbim. Pentru că nu prea există ministru, parlamentar, primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte de consiliu județean, consilier sau om politic care să nu se fi dus și el/ea la o școală unde să țină discursuri sforăitoare despre cât de importantă este educația. 

Drept pentru care, cei care au îndrăznit în 11 septembrie să intre pe, de exemplu, facebook, au avut surpriza să aibă newsfeed-ul plin declarații, îndemnuri, fotografii în mijlocul copiilor și așa mai departe. Unele simple, altele cu promisiuni, altele cu critici.

Exemple?

Klaus Iohannis, președintele României: „Un nou an școlar plin de reușite tuturor elevilor! Mult succes!”.

Mihai Tudose (Prim Ministru): „Succes tuturor în noul an școlar! Respect, doamnelor și domnilor profesori!”.

Nicolae Robu, primarul Timișoarei, nu a pus nimic pe facebook cu prima zi de școală. De înțeles, era prea preocupat să aștepte meciul pe care ACS Poli îl disputa la Dinamo. Însă a apărut peste tot tăind panglica anului școlar la Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara. Unde, la fel ca de obicei, a întârziat vreo jumătate de ceas (chiar dacă nimeni nu l-a pus pe vreo listă publicată pe internet. Și unde a lansat promisiuni legate de școli, acuze la adresa corporațiilor care nu susțin învățământul, încheind apoteotic: „Mulți îmi reproșează că am început prea multe lucrări, dar le și termin. Asta se datorează unei istorii nefericite, că în 50 de ani nu s-a făcut nimic pentru modernizare”, a spus Nicolae Robu. Și aici trebuie să îi dăm dreptate: în ultimii 50 de ani nu s-a făcut atâta rău pentru orașul Timișoara ca în ultimii cinci. 

Mergem mai departe. Dan Diaconu (viceprimar) : „A început un nou an școlar, cu emoții, cu speranțe, cu lucruri frumoase, cu altele și mai frumoase care vor urma. Cu siguranță, însă, în fiecare an este sensibil mai bine. Fără a detalia, pentru că aș plictisi, îmi permit să ilustrez aceste gânduri cu imagini de la școala generală nr. 19. Lucrare de reabilitare completă pentru 2 etaje contractată de școală, cu finanțare de la bugetul local: instalație electrică, termică, zidărie, înlocuiri de pardosele etc.”. Plus poze.

Marilen Pirtea (deputat PNL): „Cei care mă cunosc, știu că sunt profesor universitar, rector al Universității de Vest. Acum un an, am făcut pasul către politică. Ca voi toți, am momente în care mă simt descumpănit, când realitatea este izbitor de diferită de așteptări. Ei bine, ziua de azi mi-a amintit pentru ce mă zbat. M-am aflat astăzi, în prima zi de școală, în mijlocul celor de la Colegiul Național Bănățean. Absolut minunați! Privirile copiilor, zâmbetele părinților, îndrumările dascălilor - niciun efort nu este prea mare pentru ei”.

Adrian Pau (deputat PSD): „Despre politică a vorbit primarul Robu. Despre viitorul învățământului a vorbit parlamentarul Pirtea. Eu am preferat să vorbesc despre.....copii. Ei sunt comoara și viitorul României!”. Plus videoclip cu discurs sforăitor și fără substanță.

Alina Gorghiu (senator PNL): „Cam aşa se începe școala şi în Timişoara.   La fel ca peste tot! Mi-e tare drag să-i văd, fiind circumscripția mea. Peste câțiva ani o să-l duc şi eu pe Noah de mâna la școală... să vezi atunci bătăi de inima insuportabile şi lacrimi ascunse. La mine, nu! La el!   ”. Bravo, și-a băgat și copilul la înaintare. Doar oameni suntem, și pentru imagine poate fi folosit orice tertip.

Nicu Fălcoi (senator USR): „Un nou an școlar. Educația între festivisme, stereotipii și probleme de fond.

Cu manuale lipsă și cu bugetele alocate programelor «masa caldă» pentru elevi și «tichete sociale» pentru preșcolari propuse să fie ciuntite chiar la recenta rectificare bugetară (pretinsă a fi pozitivă numai pentru a nu dăuna imaginii programului de guvernare al domnului Dragnea), astăzi a început un nou an școlar - un prilej folosit îndeobște pentru festivisme și stereotipii. 

Absolut nimic despre problemele de fond cu care se confruntă educația din România: criza gravă de valori și de repere, subfinanțarea cronică, sinecurile împărțite cu generozitate, prin care sunt păstrate sub control politic Inspectoratele Școlare Județene sau direcțiunile școlilor. Și înșiruirea ar putea continua...

Ca să nu ne facem părtași la perpetuarea unor astfel de practici de ascundere sub preș a adevărului și ignorare a problemelor reale, am decis în cadrul USR că niciun reprezentant al Uniunii Salvați România nu va participa în calitate oficială la festivitățile de deschidere a anului școlar.

Tuturor elevilor și profesorilor le doresc mult succes și să aibă puterea și tenacitatea de a se apleca asupra problemelor de fond, de rezolvarea cărora depinde cu adevărat calitatea procesului didactic și șansa la o corectă (re)ordonare a valorilor acordată noilor generații!”. Mai că îți vine să îl și crezi. Atâta tot că, pe lângă decizia de a nu participa vreun reprezentat al USR la festivitățile de deschidere a anului școlar, reprezentanții USR au folosit din plin acest eveniment ca motiv de propagandă. De „Hai să arătăm că noi suntem altfel”.

 

Realitatea cruntă

 

Sunt mulți, mulți alții. Toate paginile ziarului nu ne-ar ajunge pentru a-i cuprinde pe toți. Sila cea mai mare, însă, provine din faptul că toate aceste discursuri și împăunări le vedem în prima zi a fiecărui an școlar. După care nu se mai întâmplă nimic.

Iar adevărul crunt este acesta:

În România, autoritățile publice nu consideră necesar să prioritizeze finanțarea învățământului.

„Pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unitățile și instituțiile de învățământ pot obține și utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare științifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv”, spune Articolul 8 din Legea 1/2011 - Legea educației naționale. Dar atât guvernul Sorin Grindeanu, cât și guvernul Dacian Cioloș înaintea lui au emis acte normative prin care au prorogat termenul de aplicare al articolului 8 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 (prin Ordonanța de Urgență nr. 99/15.12.2016, termenul a fost prorogat pentru 1 martie 2017, iar prin Ordonanța de Urgență nr. 9/27.01.2017, termenul de aplicare a fost prorogat până la 1 ianuarie 2018). Și la fel a mai fost prorogat acest termen de cinci ori înainte, de toate guvernele aflate în funcție după apariția Legii Educației Naționale. 

Practic, momentul în care reprezentanţii TUTUROR partidelor politice şi-au asumat alocarea a 6% din PIB pentru educaţie (prin Pactul Național pentru Educație, semnat la 5 martie 2008) a coincis cu începutul unei perioade de scădere continuă a procentului din PIB alocat, asumările legate de 6% pentru educaţie nefiind respectate nici măcar o singură dată, indiferent de cine a fost la putere. 

Acum, conform bugetului de stat, în anul 2017 educația primește cam jumătate din ce ar trebui să primească prin lege și asumare politică din partea tuturor partidelor: aproximativ 3,1%  din Produsul Intern Brut. Ni s-a explicat că bugetul învățământului din acest an este ușor mai mare decât cel de anul trecut (cu vreo 700 de milioane de lei) – însă, cu toată această creștere, rămânem la un procent insuficient pentru a rezolva problemele cu care se confruntă sistemul de învățământ românesc. 

Și, cel mai grav lucru, România rămâne în continuare  pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește alocarea din PIB pentru educație. Unde topul negativ arată cam așa: după România (cu 3,1%), urmează Irlanda (3,7%) și Bulgaria (4%). În contrast, Danemarca alocă 7%, Suedia 6,5%, Belgia 6,4%, Finlanda 6,2%. Conform unui raport realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, cei mai educați cetățeni se regăsesc în statele care investesc semnificativ în sistemul de învățământ, fapt care ulterior se reflectă și în economia țării. În România, numărul absolvenților de studii superioare este de sub 15% din populație, în timp ce în alte țări procentul depășește chiar și 50% (Rusia și Canada). 

Și cu toate că nu există o centralizare la nivel național a instituțiilor școlare care au probleme cu dotările și baza materială, în fiecare an, în preajma deschiderii anului școlar, suntem asaltați cu sute de știri în care sunt prezentate situații dezastruoase privind numărul de școli nepregătite să înceapă anul școlar – fie din cauză că nu au autorizație sanitară, fie că nu sunt suficienți profesori sau fie că nu au fost finalizate diferite proiecte de reabilitare. 

 

La nivelul județului Timiș

 

La nivelul județului Timiș, în acest an școlar funcționează 594 de unități de învățământ, dintre care 390 în mediul rural și 204 în mediul urban, în care învață 97.530 de elevi. De asemenea, alți 6.024 de copii sunt înscriși în 40 de școli și grădinițe private. Datele sunt destul de simple: potrivit Inspectoratului Școlar Județean Timiș, avem peste 100.000 de preșcolari și școlari. Și, la 11 septembrie, și-au deschis porțile pentru elevi nouă școli neautorizate. Cum funcționează, totuși, acestea? Simplu: pe răspunderea directorului. Care, dacă nu își asumă răspunderea, poate fi schimbat oricând cu altul, care și-o va asuma. De asemenea, avem 24 de unități de învățământ care au primit o notificare negativă, după ce au fost constatate mai multe nereguli. În șapte unități de învățământ elevii merg la cursuri în două schimburi, din cauza lipsei de spațiu. 

Și știți ce o să fie mai departe? La fel de simplu: nici anul viitor nu va fi o creștere semnificativă a procentului din PIB alocat educației. Și anul viitor vom avea școli neautorizate, cu diferite probleme sau cu spații insuficiente. Dar, o dată cu deschiderea anului școlar, vom asista la aceeași pleiadă de oameni politici din toate partidele, care ne vor ține din nou discursuri cu laude și promisiuni.

Asta este.

Flavius BONCEA