Anul trecut, la Paris, un grup de cărturari așa-zis conservatori, dar, după opinia mea, profund realiști, au semnat un comunicat excepțional, care este în fond o analiză profundă a Europei în care am început să trăim și în care vor trăi, dacă această creație preponderent economică va rezista, cei care vin după noi.

Ce este Europa? Se întreabă respectivii cărturari. Europa, răspund ei, ne aparține, și noi aparținem Europei.

Aici e casa noastră. Motivele pentru care Europa ne este scumpă? Avem o istorie comună, obiceiuri împământenite, clipe de înălțare și de durere, pace creatoare de bunuri materiale și spirituale, de înălțare spirituală și umană, războaie cumplite care ne-au însângerat sufletele și inimile.

În Europa suntem acasă, întrucât recunoaștem și suntem recunoscuți de „râul, ramul”, aici avem părinții și strămoșii îngropați în glia străbună, la căpătăiul cărora ducem, măcar în zilele sfinte, câte o lumânare și îi înviem evocându-i în mințile și sufletele noastre. Suntem europeni cu spiritul, nu doar cu inima. Bătrânile noastre biserici și mănăstiri sunt atestatul creștinismului nostru adus de ucenicii Mântuitorului, la porunca acestuia.

Europa noastră a creat mari artiști, cei mai mari, ai Planetei Pământ. Pictori, sculptori, graficieni, poeți, scriitori, dramaturgi, muzicieni, compozitori, actori, ingineri etc.

De două decenii, constatăm însă că pe nesimțite creația acestora a fost îngropată, dată la o parte sau împinsă în uitare. În locul ei s-a promovat, cu obstinație, nimicul, derizoriul. Campionii falsei Europe, care se complac în promovarea unei caricaturi partizane a istoriei noastre, discriminatorie față de trecut, năpădiți de superstiții și ignoranță, orbiți de viziune înfumurată a unui viitor utopic, înăbușă în fașă orice dezacord, orice voce care le spune adevărul.

Mergem pe un drum înfundat, afirmă cărturarii cu pricina. Cea mai mare amenințare la adresa Europei nu este intervenționismul rus, nici imigrația musulmană, ci menghina în care falsa Europă ne ține imaginația. Națiunile și cultura noastră sunt golite de conținut și se încearcă înlocuirea lor cu teze și teorii abracadabrante, goale de orice sens și de Dumnezeu. Falsa Europă încearcă din răsputeri descreștinizarea Europei. Ori, adevărata Europă a fost marcată profund de creștinism, Împărăția culturală a Bisericii – una a duhului – i-a conferit unitatea culturală Europei. Aceasta a permis înflorirea culturilor și cetățeniilor specifice în sânul unei culturi creștine europene comune.

Evanghelia creștină nu impune legea divină în treburile statului, ci permite afirmarea și cinstirea legilor seculare ale națiunilor în diversitatea lor. Nu întâmplător declinul credinței creștine, sub diabolica insistență a unor idelogii și biserici ale antihristului, a coincis cu reluarea eforturilor de a se crea un imperiu al banului și regulilor prezentate sub masca unui universalism pseudoreligios.

Adevărata Europă își trage existența din tradiția clasică și din creștinism. Desigur, Europa nu a fost niciodată perfectă. Războaiele care au devastat trupul Europei și au ucis pe fiii ei stau mărturie a greșelilor din trecut. Dar, tocmai aceste lecții grele și rele ne îndreptățesc să credem că viitorul Europei rezidă în reafirmarea credinței noastre în cele mai bune tradiții, nu într-un universalism contrafăcut care cere uitare și repudiere de sine. Adevărata Europă este și va fi o comunitate de națiuni de sine stătătoare, care uneori își apără cu încrâncenare diferența, cea care îi dă personalitate, aspirând totodată la moștenirea spirituală europeană pe care o împărtășesc și o iubesc. Falsa Europă ne poate duce să ne pierdem căminul, neamul și credința.

Suntem pe cale să pierdem suveranitatea fiecărui popor, rezistența la imperialism, cosmopolitismul civic capabil de iubire, moștenirea creștină a unei vieți umane și demne. Pe măsură ce promotorii falsei Europe construiesc un fals creștinism al drepturilor universale ale omului, noi ne pierdem căminul, ființa noastră națională. Proorocii unei noi „morale” au în gând distrugerea „altarului” interior al europeanului. Libertinajul hedonist provoacă o descumpănire și un gol în ființa tinerilor. Valurile libertății sexuale care se năpustesc peste tineri ucid dorința de căsătorie și de a-și întemeia familii. Fără familia tradițională, societatea omenească devine un trib. O libertate care înăbușă, aruncă în derizoriu cea mai profundă aspirație a inimii, devine blestem.

Falsa Europă încearcă acum să strângă șurubul în ceea ce privește regulile libertății de exprimare, o libertate pe care se întemeiază însăși Europa. Restricțiile nu privesc obscenitatea care a năpădit rețelele online, literatura și filmele, ci exprimarea politică. Liderii politici care rostesc adevăruri incomode despre islam, imigrație, anti-Semitism, tot ceea ce nu convine corectitudinii politice adoptată de cei ce conduc Europa sunt puși în afara legii. Falsa Europă nu promoveză o cultură a libertății de exprimare, ci a omogenizării consumeriste și conformismului politic. Falsa Europă face caz de un principiu, de mare valoare, dacă funcționează firesc, adică realizează ralierea și comunicarea culturilor minoritare cu cea majoritară. În istoria Europei există multe asemenea exemple, care au dus la îmbogățirea culturii majoritare. Fără a afecta în vreun fel pe cele minoritatre. Astăzi, falsa Europă ne cere, ba chiar ne amenință cu pedepse strașnice, colonizarea propriei patrii și moartea propriei culturi, sacrificiu făcut de dragul unei comunități globale asupra căreia e greu să ne propunțăm cum va arăta. Dacă nu cumva peștele cel mic va înghiți peștele cel mare... Desigur, majoritatea celor din clasa guvernantă a Europei recunoaște superioritatea culturii europene, dar refuză afirmarea ei public într-o manieră care ar putea să-i facă pe înșiși imigranții primiți cu atâta generozitate să adere la această cultură, păstrându-și specificul culturii și credinței lor. Este deja dovedit că multiculturalismul fără interculturalism devine o bombă mereu gata să explodeze și care va exploda până în final. Drept urmare, vina tragică a falsei Europe devine tot mai evidentă. În această societate europeană, lipsită de idealuri mai înalte, axată în principal pe distracțiii populare ieftine, prin ideologia multiculturalistă, se duce o luptă fățișă împotriva exprimării mândriei patriotice, pusă sub semnul patriodardismului.

Azi Europa este dominată de un materialism lipsit de sens și incapabil să mai motiveze femeile și bărbații să întemeieze familii și să nască copii. O cultură a negării de sine privează societățile viitoare de un sens al identității.

Globalizarea schimbă perspectivele a milioane de oameni. Europa devine tot mai mânioasă și mai ranchiunoasă.

Populații întregi părăsesc localități și zone ale unor țări mai slab dezvoltate, lăsând în urma lor pustiul și deznădejdea, îngroșând pe de altă parte populația săracă sau de nivel minim din țările în care s-au stabilit. Sunt țări în care zone întregi au fost copleșite de musulmani care trăiesc într-o neoficială autonomie în raport cu legea locală, ceea ce îi plasează mai degrabă în regim de coloniști, cu toate efectele pe care acest statut le are.

Și o ultimă remarcă. Discuțiile despre diversitate, multiculturalism, devin în condițiile date, vorbe goale. Dacă pe timpul comunismului se folosea limbajul de lemn, acum se folosește cel de plastic. Acest limbaj de plastic sau de marketing își propune să ascundă realitatea, nu s-o clarifice. Ar trebui să veghem la decența limbajului.

Recursul la denunț este un semn de decadență morală. Nu trebuie să tolerăm intimidarea verbală și cu atât mai puțin intimidarea. Trebuie să-i protejăm pe cei care vorbesc rațional, civilizat, chiar și atunci când ni se pare că opiniile lor nu sunt corecte. Viitorul Europei trebuie să fie liberal, în sensul bun al cuvântului, nu al unei doctrine de partid, ceea ce însemnă să fie profund atașat deschiderii către dezbaterea publică, solidă, eliberată de orice amenințări, de violență și coerciție.

Sunt acestea câteva idei care exprimă nu doar opiniile cărturarilor care au semnat textul, ci și o realitate, indiscutabilă, a Europei din vremea noastră. Spre ce se îndreaptă Europa în conformația actuală? Cât va mai rămâne din specificul fiecărei țări și cât se va pierde din acest specific național, cel care a dat identitatea, frumusețea și valoarea acestor țări?

Întrebări al căror răspuns pare deja să-și arate chipul…

Text comentat de Ion MARIN-ALMĂJAN