Cunoașteți cazul generalului Marin Oană? Acesta s-a făcut remarcat prin faptul că în timpul Revoluției din 1989 a trimis tancurile împotriva împotriva luptătorilor anticomuniști din București în 21 decembrie. Ulterior, a solicitat și a obținut un certificat de revoluționar deoarece, în perioada respectivă, s-a rănit la... un deget.

Cel care a sesizat absurdul situației a fost revoluționarul timișorean Marius Mioc, care a deschis un proces împotriva Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 (SSRMLÎRC) și a generalului Marin Oană. Procesul a ajuns, după cum anunță Marius Mioc pe blogul propriu, în data de 7 februarie 2019, atunci când Curtea de Apel Timișoara a dat verdictul de anulare a certificatului de luptător rănit în revoluție al generalului Marin Oană.

Dispozitivul hotărârii Curții de Apel Timișoara, publicat pe portalul român de justiție, spune așa: „Admite recursul formulat de recurentul–reclamant Mioc Marius Remus împotriva sentinţei civile nr. 694/19.04.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 431/59/2016**, în contradictoriu cu intimaţii–pârâți Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989 şi Oană Marin. Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Respinge excepţia lipsei de interes. Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat. Respinge excepţia de nelegalitate. Admite acţiunea – astfel cum a fost precizată – formulată de reclamantul Mioc Marius Remus în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989 şi Oană Marin. Anulează CERTIFICATUL DE LUPTĂTOR PENTRU VICTORIA REVOLUŢIEI ROM NE DIN DECEMBRIE 1989 – LUPTĂTOR RĂNIT, seria LRT-O nr. 00002 emis la data de 23.12.2005 şi rectificat la data de 06.01.2015. Menţine în rest sentinţa recurată în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a excepţiei prematurităţii acţiunii. Fără cheltuieli de judecată. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, la data de 07.02.2019.
Document: Hotarâre 151/2019 07.02.2019”.

Urmare acestei mari victorii obținute în instanță, Marius Mioc notează că „Generalul Marin Oană, locotenent-colonel în timpul revoluției, a fost comandantul unei unități militare din București care a trimis tancuri împotriva manifestanților din București, în 21 decembrie 1989. Apoi, în seara de 22 decembrie 1989 a fost desemnat să apere Televiziunea Română de «teroriști». În zonă s-au înregistrat mulți morți și răniți. Însuși Oană a fost rănit la un deget cu acel prilej, motiv pentru care a primit titlul de luptător în revoluție rănit. După apariția Legii 341/2004, care acordă indemnizații mai mari răniților cu grad de invaliditate decât celor fără grad de invaliditate, Oană Marin și-a scos certificat medical pentru gradul 3 de invaliditate.

Fiindcă art. 8 din Legea 341/2004 spune că nu pot beneficia de prevederile legii persoanele care au acționat împotriva revoluției, am contestat certificatul de revoluționar a lui Oană. În ciuda acestui fapt, cât și a răspunsului oficial al SSPR că Oană n-a primit certificat de revoluționar, am văzut că acesta apare în lista revoluționarilor cărora li s-a aprobat preschimbarea certificatului din Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010. De aceea am făcut plângere penală împotriva conducătorului SSPR de la acea vreme, Adrian Viorel Nicolaescu. După acea plîngere penală, SSPR a luat măsura anulării certificatului de revoluționar a lui Oană, iar președintele Traian Băsescu a emis un decret de anulare a titlului de revoluționar al acestuia. Plângerea mea penală împotriva șefului SSPR a fost clasată.
Apoi însă, Marin Oană a atacat în instanță hotărîrea SSPR de a i se anula certificatul și a câștigat procesul la Curtea de Apel București, pe motive procedurale, respectiv că hotărârea SSPR de anulare a certificatului său nu a fost motivată. Ca urmare, în 2015 SSRMLÎRC și CPRD au emis un nou certificat de revoluționar pentru Oană Marin.

Am făcut o nouă cerere la SSRM LÎRC pentru anularea certificatului lui Oană, iar apoi am deschis acțiune în justiție pentru a obține această anulare, chemând în judecată atât SSRMLÎRC cât și pe Oană Marin (pentru a-i asigura dreptul la apărare). După ce acțiunea mea fost respinsă ca inadmisibilă de Tribunalul Timiș, am obținut casarea sentinței la Curtea de Apel Timișoara și trimiterea la rejudecare, pentru a fi iar respinsă la Tribunalul Timiș, pe motiv de prescripție.
Acum, Curtea de Apel Timișoara, judecând recursul meu, mi l-a admis și a anulat, prin hotărâre definitivă, certificatul de revoluționar al generalului Oană Marin”.

Cum a acționat Oană la Revoluție

În chemarea în judecată depusă la Curtea de Apel Timișoara în urmă cu aproape trei ani, Marius Mioc motiva solicitarea de anulare a certificatului de revoluționar al generalului Oană prin faptul că acesta a organizat acţiuni împotriva revoluţiei, anume, în calitate de comandant al regimentului 1 mecanizat (UM 01210) Bucureşti, în 21 decembrie 1989 a organizat deplasarea unor trupe folosite ulterior la dispersarea manifestanţilor, intimidarea şi stânjenirea mişcărilor acestora, fiind şi autorul propunerii de a se trimite trei tancuri împotriva baricadei ridicată de demonstranţi pe bulevardul Magheru, propunere care a fost pusă în practică.

„Este nerelevant dacă faptele săvârşite de acesta au avut sau nu caracter penal, art. 8 din Legea 341/2004 prevăzând incompatibilitatea obţinerii certificatelor de revoluţionar pentru cei care au acţionat, organizat, instigat «sub orice formă» împotriva revoluţiei (deci nu neapărat sub forma unor fapte penale; nu e necesar să fi dat personal ordin să se tragă împotriva manifestanţilor). Este de subliniat că la retragerea titlului de revoluţionar conform art. 8 din Legea 341/2004 se discută de o simplă incompatibilitate, nefiind necesară constatarea vreunei vinovăţii a persoanei respective, iar retragerea acestui titlu nu are caracter de sancţiune (a nu beneficia de recunoştinţa naţiunii prevăzută de legea «recunoştinţei» nr. 341/2004 nu este o sancţiune; sunt milioane de cetăţeni care nu beneficiază de recunoştinţa naţiunii, deşi unii dintre ei sunt chiar simpatici). O persoană care la un moment dat a acţionat, organizat, instigat «sub orice formă» împotriva revoluţiei nu are dreptul să primească certificat de revoluţionar, indiferent ce acţiuni ulterioare ar fi avut în slujba revoluţiei şi cât de sincer a fost ataşamentul său ulterior la revoluţie”.

Marius Mioc aducea în sprijinul afirmațiilor sale și declaraţia olografă dată Parchetului Militar cu privire la activitatea sa din timpul revoluţiei de Marin Oană, care relatează următoarele despre ziua de 21 decembrie 1989 (între paranteze drepte – comentariile revoluționarului timișorean):
„21.12.1989 orele 14,30-17,00

Începe calvarul. O.S.R. [ofiţerul de serviciu pe regiment] m-a anunţat că sînt sunat de M.Ap.N. [ministrul apărării naţionale] – G[ene]ral Milea, de la care am primit direct ordin, să pregătesc în vederea unei misiuni un B.I./TAB [batalion de infanterie cu transportoare amfibio-blindate], un B.I./autovehicule şi un B.Tc. [batalion de tancuri], apoi a revenit şi a ordonat să mă deplasez în Piaţa Palatului numai cu B.I./TAB, începînd cu orele 16,00. (…)
La orele 16,00 am început deplasarea către locul ordonat, iar începînd cu orele 16,45 m-am dispus în Piaţa Palatului, între Palatul Regal şi restaurantul Cina. (…)
21.12.1989 orele 21,00-24,00 (…)

Se discuta problema abordării „baricadei” de către cei doi generali, de către 4 tancuri simultan, pe întreg bulevardul.

Am fost întrebat, mi-am spus punctul de vedere că este mai bine cu 3 tancuri, centru şi dreapta-stînga părţii carosabile a b-dului Magheru. A fost de acord.

Iniţial pe tancuri erau infanterişti ca desant, legaţi cu curele de piele să nu cadă de pe ele. Am raportat că este bine să abordăm baricada fără desant.

Către orele 23,30, dinspre Piaţa Universităţii se deplasa un autocamion-basculantă cu viteză mare, farurile fază lungă aprinse, chiar pe centrul bulevardului. Şoferul a sărit din aceasta, dar a tras şi de volan spre stînga. Maşina s-a oprit într-un copac aflat în dreptul intrării în parcajul [neciteţ]. Urmările impactului se văd şi astăzi la copac.

S-a profitat de acest moment, tancurile au trecut peste baricadă, fără să se producă contactul cu manifestanţii, aceştia au început să fugă către ceasul din Piaţa Universităţii. O parte au intrat în staţia de metrou Universitate, iar alţii au continuat să fugă către Piaţa Rosetti şi Piaţa Unirii.

Cele trei tancuri au ocupat poziţii, unul la Piaţa Universităţii şi două la Piaţa Rosetti.
Forţele care erau în contact cu manifestanţii i-au urmărit, au blocat căile de acces în staţia de metrou mai puţin ieşirea spre Muzeul de Istorie. (…)
22.12.1989 orele 00,00 – 04,00

A început „evacuarea” manifestanţilor din staţia de metrou Universitate, aceştia au început să iasă prin intrarea-ieşirea neblocată. Cei care ajungeau la verticală erau „îmbarcaţi” în microbuze TV şi evacuaţi – duşi la Jilava. Ceilalţi erau aşezaţi – bătuţi lîngă gardul Muzeului de Istorie şi păziţi”.

Fapta lui Oană, care în 21 decembrie 1989 a organizat deplasarea de forţe de represiune din cadrul regimentului pe care îl comanda cu scopul ca aceste forţe să fie folosite pentru dispersarea manifestanţilor (cum au şi fost folosite), propunerile făcute de acesta de a se trimite trei tancuri împotriva baricadei ridicate de manifestanţi (propuneri puse în practică), ceea ce a avut ca efect dispersarea manifestanţilor şi a înlesnit arestarea ulterioară a unora dintre ei, sunt acţiuni împotriva revoluţiei. În conformitate cu art. 8 din legea 341/2004, respectivele fapte îl fac pe Oană Marin incompatibil cu dobândirea certificatului de revoluţionar.

Interesant este faptul că, în anul 2016, SSRMLÎRC a depus o întâmpinare, iscălită de secretarul de stat Adrian Sanda (tot revoluționar timișorean), prin care a cerut... respingerea acțiunii lui Marius Mioc.

 

Flavius BONCEA