Nu cu mult timp în urmă scriam cum municipalitatea timișoreană (respectiv Consiliul Local, la propunerea executivului Primăriei), într-o alergare disperată de a acoperi diferite găuri la bugetul local, a ajuns să ia măsuri a căror oportunitate sau chiar legalitate poate fi pusă sub semnul întrebării. Una dintre ele este cea privind așa-numita „taxă pe paragină” – supraimpozitarea clădirilor cu fațade neîngrijite, măsură care afectează peste 2.000 de cetățeni ai Timișoarei. Și nu ar fi o problemă dacă supraimpozitarea s-ar fi făcut respectând procedurile stabilite de același Consiliu Local, la propunerea aceluiași executiv al Primăriei. Însă, după cum se va vedea în continuare, în instituția condusă de Nicolae Robu nu există nici un fel de regulă, în afară de aceea a voinței conducătorului suprem.

Aducere aminte
Majorarea impozitului cu cote de până la 500% pentru terenurile şi clădirile la care s-a constatat „starea tehnică neîngrijită” se face în conformitate cu Hotărârea de Consiliu Local nr. 228 din 24 aprilie 2018.
Numai în şedinţa din 20 decembrie 2018 a Consiliului Local Timişoara au fost aprobate 126 de majorări ale impozitului pe proprietate. Iar în multe cazuri această majorare a fost făcută abuziv, fără ca Primăria să îşi respecte nici măcar propriile proceduri. Rezultatul? În ședința Consiliului Local Timişoara, din 12 martie 2019, pe ordinea de zi au fost nu mai puţin de 37 de plângeri prealabile formulate de asociaţiile de proprietari împotriva acestor hotărâri de Consiliu Local. În următoarea ședință de Consiliu Local, din data de 27 martie 2019, încă opt plângeri prealabile au intrat pe ordinea de zi.
Proprietarii celor 126 de clădiri şi terenuri amintite mai sus au fost notificați la mijlocul lunii ianuarie a acestui an asupra emiterii hotărârilor privind „majorarea în anul 2019 a impozitului (...) ca urmare a constatării stării tehnice neîngrijite”. Potrivit preambulului hotărârilor, emiterea acestora a avut la bază HCL nr.228/24.04.2018 prin care „au fost modificate cotele de majorare a impozitului care se aplică începând cu anul 2018 precum şi Anexa nr.1b la HCL nr.314/28.07.2017 privind majorarea impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren cu până la 500% pentru clădirile şi terenurile neîngrijite situate în intravilan”. Anexa nr.1 la HCL nr.314/2017 descrie Procedura cadru privind majorarea impozitului pe clădirile neîngrijite/degradate situate în intravilan, care presupune parcurgerea de către autoritatea locală a anumitor etape. Pe scurt, acestea sunt:
Etapa 1. Constituirea comisiei mixte de control ai cărei membri sunt numiţi prin dispoziţie de primar (pct.4-5 din Procedură);
Etapa 2. Întocmirea de către comisia mixtă de control a notei de constatare prevăzută în Anexa nr.1a şi a fişei de evaluare prevăzută în Anexa nr.1b cu privire la fiecare imobil în parte, pe baza materialului fotografic, a referatului şi a informaţiilor privind proprietarii clădirii puse la dispoziţie de către angajaţii desemnaţi cu atribuţii de control din cadrul Direcţiei Poliţiei Locale (pct.6 din Procedură);
Etapa 3. Emiterea de către comisia mixtă de control a somaţiei potrivit modelului din Anexa nr.1c în vederea îndeplinirii de către proprietarul imobilului a obligaţiilor prevăzute în cuprinsul acesteia şi comunicarea acestei somaţii proprietarilor clădirilor prin poştă cu confirmare de primire (pct.7 din Procedură). Foarte important: potrivit modelului de somaţie, termenul până la care proprietarii clădirilor sunt obligaţi să ia măsurile de salubrizare a terenului/salubrizarea şi punerea sub siguranţă a clădirii este sfârşitul anului curent (respectiv a anului în care somaţia a fost comunicată);
Etapa 4. Verificarea efectuării măsurilor stabilite prin nota de constatare de către comisia mixtă în primele 45 de zile ale anului următor celui în care obligaţia trebuia adusă la îndeplinire şi întocmirea notei de constatare finale (pct.13 din Procedură). Dacă pe parcursul anului respectiv proprietarul clădirii îşi îndeplineşte obligaţiile menţionate în somaţie, acesta va notifica comisia în vederea deplasării la faţa locului, constatării situaţiei de fapt şi întocmirii procesului-verbal de conformitate prevăzut în Anexa nr.1d. (pct.11 din Procedură);
Etapa 5. Întocmirea propunerii de emitere a hotărârii de consiliu local care va fi însoţită de somaţia comunicată, fişa de evaluare, nota de constatare iniţială, nota de constatare finală şi referatul ce conţine istoricul procedurii îndeplinite de comisie (pct.15-16 din Procedură);
Etapa 6. Emiterea hotărârii de consiliu local cu aplicarea majorării impozitului care va opera începând cu data de întâi a anului următor celui în care a fost emisă hotărârea (pct.15 din Procedură).

Primăria nu îşi respectă procedurile
Totul este clar, până aici. Problema este că municipalitatea timişoreană nu şi-a respectat nici măcar propriile proceduri stabilite prin Anexa nr.1 la HCL nr.314/2017, iar în cazul celor mai multe imobile nu a ţinut cont de unele aspecte particulare pe care le cunoştea înaintea aprobării hotărârilor din decembrie 2018.
Astfel, comisia mixtă de control a emis somaţii pentru proprietarii imobilelor în luna septembrie a anului 2018, prin care li s-a adus la cunoştinţă faptul că imobilele lor prezintă diverse degradări, drept pentru care s-a dispus supraimpozitarea acestora. Totodată, li s-a pus în vedere să facă dovada îndeplinirii măsurilor de remediere a degradărilor până la data de 30 noiembrie 2018, deşi termenul legal prevăzut conform punctului 7 din Procedura anexă la HCL nr.314/2017 era 31 decembrie 2018. La data de 20 decembrie, Consiliul Local a procedat la emiterea hotărârilor, deşi potrivit aceleiaşi proceduri aceasta nu putea fi emisă decât după verificarea îndeplinirii măsurilor dispuse prin somaţii - verificare care potrivit punctului 13 din procedură trebuia să se realizeze în primele 45 de zile de după 31 decembrie 2018, deci până în 15 februarie 2019. Doar ulterior îndeplinirii acestor formalităţi, Consiliul Local Timişoara putea emite respectivele hotărâri, care urmau să opereze doar începând cu data de întâi a anului următor celui în care au fost emise, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2020.
Aşadar, municipalitatea timişoreană a diminuat ilegal termenele procedurale stabilite chiar de ea, măsura fiind una profund prejudiciabilă pentru proprietari în condiţiile în care executarea lucrărilor dispuse presupune, pe lângă alocarea unor fonduri băneşti importante, şi parcurgerea unor etape administrative de autorizare, unde lucrurile, de obicei, tot la primărie se împotmolesc.

Aspecte particulare
În cazul majorităţii imobilelor supuse supraimpozitării, vorbim şi de unele aspecte particulare de care municipalitatea ar fi trebuit să ţină cont. Câteva exemple? În urma somaţiilor emise în septembrie 2019, cei mai mulţi proprietari au formulat contestaţii, aducând la cunoştinţa Primăriei că reabilitarea imobilelor reprezenta o preocupare mai veche a acestora, mulţi dintre ei având deja demarate procedurile de obţinere a autorizaţiilor de construire în vederea reabilitării.
În aceste cazuri - şi nu sunt puţine, lucru dovedit şi prin plângerile prealabile deja ajunse în atenţia consilierilor locali - trebuia ţinut cont de cu totul şi cu totul alte termene, respectiv de cele care decurg din momentul obţinerii autorizaţiei de construire, care poate fi la rândul ei prelungită (de regulă, un an şi încă un an în care poate fi notificată începerea lucrărilor de construcţie), după care există un termen de execuţie (de regulă, doi ani de la data începerii efective a lucrărilor, timp în care perioada de valabilitate a autorizaţiei de extinde pe întreaga durată de execuţie a lucrărilor autorizate). Prin urmare, măsura sancţionatorie de majorare a impozitelor este de natură şi să încalce normele Legii nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, în condiţiile în care îi privează pe proprietari de termenele legale de execuţie a lucrărilor prevăzute în legislaţia specială.
Evident, în stilul devenit deja caracteristic în ultimii şapte ani în Primăria Timişoara, municipalitatea nu a răspuns în nici un fel contestaţiilor formulate. Mai mult decât atât, primăria nu a făcut nici un fel de analiză concretă a situaţiei fiecărui imobil şi a demersurilor realizate cu bună credinţă de către proprietari, preferând o acţiune globală şi deloc particularizată de emitere în cadrul şedinţei din 20 decembrie 2018 a hotărârilor sancţionatorii privind toate imobilele încadrate - în mod mai mult sau mai puţin justificat - în categoriile de supraimpozitare stabilite prin HCL nr.314/2017.

Dublul standard al primarului
În şedinţa din 12 martie, în atenţia consilierilor locali au ajuns 37 de plângeri prealabile. La momentul la care aceştia trebuiau să se exprime dacă îşi menţin punctul de vedere vizavi de hotărârile votate în decembrie, în sală mai rămăseseră 14 consilieri din 27. Care au dat curs solicitării primarului de menţinere a poziţiei, fără să se aplece asupra problemelor notificate prin plângerile prealabile. Nu a contat nici faptul că au luat cuvântul reprezentanți ai proprietarilor care arătau că unele clădiri dintre cele la care s-a decis supraimpozitarea au schelele montate și lucrările de renovare în curs. Primarul Nicolae Robu a încercat să pozeze într-un erou al reabilitării clădirilor din oraş, spunând că toată lumea contestă, dar este momentul pentru acţiune. Şi că nemulţumirile vor fi tranşate în instanţă.
Ei, nu la fel au stat însă lucrurile în ședința din 27 martie. Atunci, la propunerea primarului, căruia o păsărică i-a șoptit la ureche ceva despre o anumită clădire, aleșii au decis să revoce o hotărâre: cea pentru clădirea din Piața Victoriei nr. 6. Plângerea este semnată de proprietarii Laila Onu, Eugenia Corneanu, Aristotel Visoiu, Dagmar Visoiu, Petru Robas și Emanuela Corina Robas. Cum a justificat primarul revenirea asupra hotărârii în cazul acestei clădiri? Prin faptul că proprietarii ar fi obținut autorizația de construire pentru reabilitare - adică mult mai puțin decât au făcut cei din precedenta ședință de consiliu local. Mai mult decât atât, la data ședinței de consiliu autorizația respectivă nici măcar nu apărea pe pagina de internet a primăriei. „Eu îmi doresc să vină toți cu plângeri prealabile că și-au început lucrările, cu autorizația de construcție. Să vină și cu absolut toată lumea procedăm la fel. Nu e drept să îi tratezi pe cei care au făcut eforturi la fel ca pe cei care nu vor să facă un efort. Noi nu putem să punem în discuție decât în urma unei plângeri prealabile”, le-a explicat Robu consilierilor locali. Sună frumos, nu? Da, dar nu și real – pentru că în urmă cu numai două săptămâni, în cazuri în care s-a făcut mult mai mult deja decât în cel al respectivei clădiri, primarul a procedat exact pe dos. Iar dacă ar fi să vorbim de abuz în serviciu, atunci acesta, de aplicare a unui dublu standard, chiar este unul. Mare de tot. Atât de mare încât nu numai că municipalitatea poate să piardă o grămadă de procese cu proprietarii clădirilor supraimpozitate, ci și primarul poate să se trezească cu niște plângeri/dosare penale. Pe care le-ar merita cu prisosință.


Flavius BONCEA