Faptul că, în sfârșit, pentru prima dată în istoria sa, Parcul Botanic este iluminat electric (și nu oricum, ci cu leduri) este un mare câștig. Încă nu s-a ajuns la refacerea fântânilor, lăculețelor și a micilor cascade existente prin anii `80-`90, dar mai este vreme și pentru asta, nu?
Dată fiind poziția ultracentrală și cadrul natural superb, parcul este foarte căutat de timișoreni și apreciat pentru oaza de verdeață și liniște pe care le-o oferă. Dar, din păcate, odată cu iluminatul electric nu s-a introdus și civilizația, care, așa cum se știe, începe de la banalul WC. În Parcul Botanic există o construcție specială pentru toalete, însă aceasta poate fi utilizată doar parțial. Jumătatea dedicată bărbaților e ferecată și are înfipt între gratii un anunț din carton: „DEFECT. Intrarea la femei”. La „femei”, situația e cumva acceptabilă, dar doar în cazuri de extremă urgență. Pereții sunt plini de inscripții, desene și înțelepciuni, de care elevii de la liceele din preajmă probabil că nu sunt străini.
Să zicem că nu avem nevoie de toalete, astfel că plimbarea prin parc poate fi conisderată o plăcere, mai ales acum, primăvara. S-a cosit și s-a plivit, în special pe partea dinspre intrare, copacii înfloresc și, când să crezi că ai nimerit într-o bucățică de rai, privirea ți se izbește de ceea ce ar fi trebuit să fie un strat de pansele. Sărmanele plante decorative se luptă să supraviețuiască într-o bătălie cu niște buruieni viguroase, de vreo cinci ori mai înalte ca ele. Ploile din ultima vreme par să nu țină cont de poveștile frumoase care se aud dinspre bulevardul C.D. Loga nr. 1 și își bat joc de eforturile de imagine ale edililor. Rușine să le fie acestor căderi de apă din cer, revărsate peste Timișoara fără nici o autorizație!
