Una dintre promisiunile electorale ale actualei conduceri a Primăriei Timișoara suna cam așa: „Punem cartierele în centrul atenției. Fiecare cartier timișorean are caracteristici, provocări și oportunități unice. Vom restructura Primăria pentru a fi mai aproape de nevoile reale ale timișorenilor, de exemplu prin desemnarea unor manageri de cartiere. Împreună cu locuitorii, vom elabora o strategie de dezvoltare pentru fiecare cartier. Pentru amenajarea spațiului public disponibil în cartiere, vom lua în calcul toate nevoile comunității: locuri de joacă, locuri de parcare, spații verzi, terenuri de sport și parcuri”.
Desigur, grija față de cartiere trebuie să se manifeste și la transportul în comun, mai ales că tocmai s-a anunțat cu surle și trâmbițe că a fost stopat furtul de combustibil din rezervoarele autobuzelor STPT.
Despre stoparea furtului de curent nu am auzit încă nimic, dar o călătorie pe liniile 1 sau 2 cu unul dintre tramvaiele noi ar fi una de recomandat pentru cei din fotoliile de pe Loga 1. Mai întâi, ecranele tramvaiului nu mai arată traseul, pe ele aflându-se trista inscripție „no signal”.
Apoi, dacă ai treabă la capăt de linie, pe strada Avram Imbroane sau către Linde ori Continental, ai surprize de margine de mahala. Stația nu are asfalt, ba chiar oferă un morman de pietriș, iar bălăriile sunt vioaie și înalte. Asfaltul de pe carosabil e peticit, iar în spațiul dintre șine se ițește piatra cubică de acum zeci de ani. Și aici e Timișoara, iar stația de tramvai se află chiar în preajma unor investiții germane de succes, fiind de presupus că angajații de acolo ar folosi, și ei, transportul în comun. Oricum, porțiunea de capăt a liniilor 1 și 2 arată aproape exact ca acum 30 de ani.
