Ca să nu uităm de la ce am pornit, conform programului „Revoluția bunei guvernări”, care a convins majoritatea timișorenilor în 2020, actuala administrație și-a propus: „Încurajăm mersul pe jos și cu bicicleta, în siguranță. Pietonii și bicicliștii vor redeveni cetățeni respectați de administrație (...) Vom realiza o rețea de coridoare de mobilitate pietonală de înaltă calitate între centrele majore de interes (...) Vom crește timpul de verde la semafoarele pentru pietoni acolo unde acum trebuie să fii atlet de performanță ca să treci în timp util. Vom face 2 poduri pietonale noi peste Bega, 100% finanțabile din fonduri europene. (...) Unul va fi în zona Traian, între Podul Dacilor și Podul Mihai Viteazu, pe cotul Canalului Bega. Celălalt va fi în centru, între Podul Michelangelo și Podul Andrei Șaguna, în zona Parcului Rozelor. Vom crea o rețea de piste de biciclete care va asigura trei condiții obligatorii: 1. siguranță; 2. confort; 3. eficiență în utilizare. În absența acestor calități, este irelevant câți „kilometri” de piste neconforme există, ele nu vor fi o alternativă viabilă de deplasare. Doar când aceste trei condiții obligatorii există, bicicleta devine un mijloc de deplasare atractiv pentru publicul larg. Infrastructura velo va fi bine conectată, fără piste care încep și se sfârșesc brusc sau în intersecții, de aceea vom extinde actuala infrastructură, o vom conecta cu zonele vii și active ale orașului”.
În loc de toate aceste bunătăți promise, Timișoara a rămas cam în același stadiu de acum câțiva ani. După unele date publicate în acest an, lungimea pistelor pentru biciclete a crescut cu 6 kilometri, pe unele artere aflate deja în amenajare după proiecte mai vechi (Măcin - Constructorilor, Prezan - AEM, Bulevardul Sudului și Podul Eroilor). Multă laudă a fost pentru mutarea pistei de biciclete de pe Gheorghe Lazăr de pe trotuar pe carosabil, dar aceasta nu înseamnă că a fost prelungit vreun traseu. Ca realizare notabilă a fost socotită și liberalizarea circulației pe două roți prin centrul pietonal al Timișoarei, deși nu toată lumea a apreciat-o, mai ales că a existat și un accident nefericit din această cauză. Pietonii spun că sunt deranjați de curierii călare pe biciclete cu rucsacuri pline cu produse alimentare în spate, care nu respectă o limită de bun-simț a vitezei. Aceeași problemă se ivește atunci când bicicliștii și pietonii trebuie să împartă între ei trotuarele oricum înguste, pe care pistele au fost improvizate printr-o simplă dungă de vopsea. Ba pietonii se lăbărțează pe piste, ba bicicliștii nu descalecă acolo unde scrie „STOP”, iar cireașa de pe tort o constituie șoferii care parchează pe unde ar trebui să se circule doar pe două roți. Un soi de haos, de multe ori plin de nervi și pericole, cam departe de siguranță, confort sau eficiență. Iar la final, bonus pentru pietoni: chiar o fi crescut timpul de „verde” de la semafoarele prea zglobii?
