Ce pot să însemne 25 de ani, te întrebi legitim, pentru un oraş cu stagii de milenii? O picătură în imensitatea timpului, un crâmpei de vreme, egal cu puterea şi înţelegerea unei vieţi, am putea spune. Iar dacă, în economia vremii oraşului Timişoara, 25 de ani sunt atât de puţini, atunci cu totul alte valenţe are timpul acestui sfert de secol dacă vorbeşti despre Ziarul „Timişoara”, publicaţie care, iată, chiar astăzi împlineşte 25 de ani de la prima apariţie. Cei 25 de ani pentru ziarul „Timişoara” înseamnă totul: naşterea lui în chiar zilele nu prea limpezi ale lui ianuarie ‘90; luptele pe baricada presei şi victoria de pas cu pas într-o Românie post-comunistă înţesată de relaţii securisto-comuniste; o populaţie paralizată de o frică optuză care ne mai urmăreşte şi astăzi.
În sfertul de veac de existenţă, ziarul a luminat ca o torţă vie, fiind flacăra celor care şi-au pus semnătura condeiului în paginile lui. Şi chiar dacă, în timp, la conducerea ziarului s-au succedat mai multe echipe, ziarul şi-a urmat neclintit drumul şi crezul stabilit încă din primele zile ale apariţiei lui, urmărind valori fundamentale ca lupta împotriva racilelor comuniste, spiritul de toleranţă în existenţa dintre semeni, între confesiuni şi între etnii, o pluralitate sănătoasă în bunul înţeles al cuvântului, sentimentul unei justiţii drepte şi, nu în ultimul rînd, orientare liberală într-un sens larg. Nu a fost uşor. Dimpotrivă. Am avut suişurile şi coborâşurile noastre. Nu am fost întotdeauna cei mai buni, dar, întotdeauna, am tins spre acest lucru.
Timişoara a fost primul ziar liber care s-a născut după Revoluţie.
Timişoara este cel mai vechi ziar independent de după ‘89.
Timişoara va fi în continuare port-drapelul spiritului timişorean.
Am fost, suntem şi vom fi!
Într-un sfert de veac ne-am călit. Unii ne-au ignorat. Alţii au vrut să credă că am murit. Dar nu s-a întîmplat acest lucru. „Timişoara” ca ziar, ca şi crez, ca şi idee a continuat să existe, să trăiască, deasupra de orice greutăţi, împotriva oricăror vicisitudini şi oprelişti.
„Timişoara” nu a murit niciodată! În timp, oameni care au iubit-o şi au slujit-o în credinţă, cu sufletul şi condeiul, cu artă şi pricepere au plecat dintre noi, s-au stins, dar, prin articolele lăsate în paginile ziarului, flacăra lor a mers mai departe. Au plecat dintre noi Alexandra Indrieş, Ion Monoran, Iosif Costinaş, George Şerban, Gheorghe Sânmărtinean, Constantin Cosmiuc, Ioan Crăciun, Oscar Berger, Harald Zimmerman şi alţii.
Trupul lor pământesc s-a întors în pământul din care s-a ridicat, dar spiritul lor a rămas să ardă mai departe în ceea ce au crezut ei, în ceea ce au iubit ei, pentru ceea ce au luptat ei. Cei care au iubit „Timişoara” au iubit-o necondiţionat şi fără jumătăţi de măsură. S-au adăugat spiritului ei, l-au completat, l-au întregit şi l-au dus mai departe.
Au fost, ce-i drept, şi cârcotaşi care au vrut să spună că ziarul „Timişoara” a fost „ceva”, a fost bun, doar când au fost ei la ziarul „Timişoara”, altfel spus cât de buni au fost ei... „Timişoara” nu e datoare nimănui! Nu a fost şi nu va fi datoare la nimeni! Mulţi, însă, sunt datori ziarului „Timişoara”. Unora le e ruşine să-şi amintească. Publicaţia a fost în timp adevărată pepinieră de jurnalişti.
Mulţi şi-au făcut la „Timişoara” un nume, pentru mulţi a fost „rampă de lansare” în lume, lumea care, până să vină la „Timişoara”, nici nu auzise de ei. Multora „Timişoara” le-a dat nume din numele ei! Pe mulţi i-a ajutat la greu, dar, din păcate, oamenii îi uită repede pe cei care i-au ajutat, iar la noi, la români, recunoştiinţa e floare tot mai rară...
Dar „Timişoara” merge mai departe chiar dacă, arar, câte un colţ de câine prieten îi mai sfâşie din amintiri. „Timişoara” merge mai departe! Pentru că am fost, suntem şi vom fi „Timişoara”! Pentru că timişorenii, în marea lor majoritate, au fost alături de noi, aşa cum noi am fost alături de timişoreni, atât la bine, cât şi la rău.
Pentru că am încercat să fim spiritul Timişoarei şi trebuie să ducem mai departe acest spirit pentru toţi cei care şi-au pus în timp priceperea şi condeiul în slujba ei. Pentru toţi cei care au fost, sunt şi vor fi „Timişoara” suntem datori să nu lăsăm acest spirit să piară.
La un sfert de veac de existenţă
La mulţi ani, „Timişoara”!
Petru Vasile TOMOIAGĂ
