„Am invitat arhitecți din toată Europa să gândească cum putem pune în valoare mai bine Piața Victoriei, în cel mai mare concurs internațional de soluții arhitecturale pe care l-a avut Timișoara. Pentru toți cei care cunosc sau au auzit de Timișoara, imaginea care le vine în minte e cea a Pieței Victoriei. E zona zero a orașului nostru, încărcată de simboluri, parte a identității noastre culturale, cu un potențial neatins și bineînțeles, magnet pentru turiști și localnici. (...) Acest loc merită mai mult. Vrem să îl punem în evidență după modelul marilor orașe europene: cu respect față de istorie și patrimoniu, cu spațiu pentru oameni și cu amenajări verzi generoase”, ne anunță, cu oarece emfază, primarul Timișoarei.
Din tot discursul șarmantului edil, două expresii atrag atenția: „orașul nostru” și „acest loc merită mai mult”. Să deducem, oare, de aici că domnul primar și-a făcut buletin de Timișoara, cu cetățenie română cu tot? Iar despre a merita mai mult ca oraș, nimic nu poate fi mai adevărat, căci gura europeanului adevăr grăiește.
Și ar mai fi ceva - pluralul „vrem”, despre care e greu de crezut că o fi vreunul de majestate. Cine „vrem”, cine suntem „noi”? Cel mai probabil, echipa de conducere a Primăriei Timișoara. Adică primarul Dominic Fritz, cetățean european, născut și cu copilăria petrecută la Lorrach, un orășel din Germania cu vreo 48.000 de locuitori. Viceprimarul Ruben Lațcău, născut la Oradea, cu studii făcute tot acolo, și city-managerul Matei Creiveanu, născut și cu studii făcute la București, cum ar zice răutăcioșii de bănățeni, un „mitic” get-beget. Ce știu ei despre a fi timișorean, despre a te plimba din copilărie sau din studenție măcar prin Piața Victoriei și, în general, prin Timișoara? Suficient pentru a îmbrăca în lozinci sforăitoare un concurs internațional cu o miză de vreun milion și jumătate de euro - valoarea proiectului - din bugetul orașului. Și să nu uităm de celebra echipă de arhitecți, care ne-a încântat cu leagăne puse ciudat printre garduri, cu o dungă de vopsea galbenă pe te miri unde, o schelă cu dovlecei în floare și care, până acum, nu a finalizat Planul Urbanistic General, lăsat moștenire aproape „la gata” de primarul Gheorghe Ciuhandu cu peste un deceniu în urmă.
Până la urmă, e vorba de bani. Cât despre Piața Victoriei, despre Corso și Surogat, despre amenajări verzi și spații pentru oameni, poate timișorenilor și vizitatorilor orașului le place așa cum e, dar nu i-a întrebat nimeni.
