Actualitate

Károly Küttel (1818-1875) l-a urmat pe Johann K. Preyer la primăria Timișoarei, cu două mandate de succes între 1859-1861 şi 1867-1872. Este primarul care a început pavarea străzilor, a înființat brigada de pompieri voluntari și, cel mai important, ca premieră în România, a introdus tramvaiul tras de cai.
Administraţia maghiară a fost întreruptă în 1849, după eșecul revoluţiei. Creşterea industrială s-a accelerat, s-a creat fundamentul pentru dezvoltarea urbană modernă şi rapidă, ceea ce a dus la o schimbare a imaginii oraşului. Au fost construite noi şi pompoase clădiri în peisajul oraşului.
„Noii capitalişti şi noii oameni de afaceri, care prosperau sub liberalismul acelei perioade, au dezvoltat modelul lor de lux imobiliar, după ceea ce ei au perceput ca o reflectare a modernizării Budapestei şi Vienei. Necesităţile clasei muncitoreşti, din ce în ce mai numeroase, erau satisfăcute prin construirea unor colonii muncitoreşti, iar pentru clasa socială de mijloc era disponibilă o reţea nouă, modernă, bine deservită de apartamente de închiriat, creată de antreprenori dinamici, pentru necesităţile acstei clase”, a declarat Tiberiu Schatteles, reputat cercetător în domeniul economic.


Scurtă istorie a Banatului sub administrare maghiară


În anul 1859 se întâmplă două evenimente impor­tante, Unirea Principatelor Române și războiul austro-franco-piemontez, soldat cu înfrângerea Austriei, fapt care a determinat o apropiere a împăratului de aristocrația maghiară. Fruntașii români au aflat despre tratativele dintre austrieci și unguri în privința Banatului, ca regiunea să fie trecută sub administrare maghiară. Andrei Mocioni a cerut o audiență la împărat, a arătat că în Banat nu este motivată o administrație maghiară, unde populația este predominant de naționalitate română, apoi sârbă și maghiară. Între 18 și 19 noiembrie 1860, la Timișoara a avut loc o întâlnire tot pe această temă, dar încorporarea Banatului la Ungaria fusese deja decisă la Viena și era una din condițiile pentru o mai strânsă apropiere de Ungaria, respectiv de aristocrația maghiară, de care împăratul avea atâta nevoie pentru succesul politicii sale. Astfel, nici memoriul din decembrie 1860, semnat de peste 12.000 de intelectuali, negustori și meseriași din Banat, nici jalbele și doleanțele sârbilor nu și-au găsit ecou. Prin patenta din 27 decembrie 1860, împăratul Franz Joseph I a decis anexarea Banatului la Ungaria.
Pe data de 16 februarie 1868 se dau noi legi, prin care se dispune ca limba țării și a regiunii să se folosească în scris la toate dezbaterile judecătorești și comunale, în școlile primare, medii și superioare. Comunele puteau să dispună liber asupra pășunilor comunale. Orașele în care nu erau comunitați militare urmau să se organizeze, ca și comunele grănicerești, cu primari și consilieri comunali. Ca primă măsură a fost evident o politică de maghiarizare, dar, totuși, pentru Timișoara această epocă a reprezentat o perioadă de înflorire, sub aspect economic și demografic.

Familia Küttel, din Anglia, la Timișoara

Originară din Anglia, din comitatul Northampton, în timpul războiului de 100 de ani familia Küttel s-a stabilit în Franţa de unde, în timpul războaielor religioase, a fost silită să emigreze în Germania.
În timpul administraţiei lui Károly Küttel, funcţia militară a cetăţii Timişoara a fost treptat redusă. A facilitat construcţia drumului public în interiorul cetăţii şi dezvoltarea zonei adiacente cetăţii.
Au fost plantaţi pomi în Piaţa Prinţul Eugen (astăzi, Piaţa Libertăţii), străzile au fost pavate, clădirile spitalului şi primăriei au fost extinse, a fost înfiinţată brigada de pompieri voluntari şi a fost restaurată zona rezidenţială.
În 1867, un plan al liniilor tramvaiului tras de cai a fost creat după ideile sale, iar Küttel a devenit preşedintele Societăţii pentru construirea unei linii ferate cu tracţiune animală.
A sprijinit formarea unui liceu modern (astăzi Liceul „Nikolaus Lenau”) şi a unui parc al oraşului. A ajutat la construcţia „Teatrului, Redutei şi Hotelului”.
Pentru acest proiect, a cheltuit o parte însemnată a averii personale. Pe perioada construcţiei, Împăratul Franz Josef I a vizitat Timişoara.
La propunerea lui Istvan M. Küttel (domiciliat în Germania), strănepotul lui Károly Küttel, a fost dezvelită o placă comemorativă în cinstea acestuia.
Placa a fost amplasată pe faţada imobilului de pe bulevardul Tinereţii nr. 1 şi este inscripţionată cu următorul text, în limbile română, maghiară şi germană: „Această piaţă a purtat numele «Piaţa Küttel»”.

Primul tramvai tras de cai din România

Tramvaiul cu cai din Timișoara a adus schimbări profunde în structura urbanistică a orașului de pe Bega. Omnibusele, birjele și căruțele nu mai făceau față cerințelor crescânde, întâmpinând greutăți din cauza drumurilor necarosabile. Având ca exemplu reușita altor orașe din Europa care au optat pentru tramvaiul cu cai – primul dintre acestea fiind Parisul, în 1854 – conducătorul de atunci al urbei noastre, Karol Küttel, a optat pentru rezolvarea problemei prin aplicarea „liniei de fier” pe străzile Timișoarei, folosindu-se la început tracțiunea animală. Ca urmare, la 3 noiembrie 1867 a luat ființă o societate pe acțiuni pentru construirea unei linii ferate cu tracțiune animală, în scopul facilitării transportului de persoane și mărfuri, pe distanțele între suburbiile Fabric, Cetate și Iozefin, până la gara Căilor Ferate.
La data de 12 februarie 1868, societatea prezintă cererea – însoțită de planurile de construcție necesare – pentru acordarea concesiunii de construcție. Cererea a fost aprobată în ședința Consiliului Municipal la data de 20 februarie.
Faptul că firma J. Krammer & A. Herzberg din Budapesta a prezentat o contra-ofertă pentru construcția liniei ferate urbane s-a dovedit benefică. Societatea timișoreană a fost nevoită să admită modificări în favoarea orașului, cum ar fi reducerea concesiunii de la 50 de ani la 40 sau acceptul de a suporta 25% din cheltuielile de construcție și de întreținere a podurilor peste care urma să treacă linia tramvaiului cu cai.
În luna aprilie a anului 1869, conducerea lucrărilor de construcție a liniei a fost încredințată inginerului, de origine elvețiană, Enric Baader, care a devenit și directorul societății. Mai întâi s-a executat tronsonul de linie dintre Cetate (piața Sf. Gheorghe) și Fabric.
Probele tehnice ale acestei porțiuni de linie au avut loc în prezența delegatului ministerului de resort în ziua de 8 iulie 1869, dată la care s-a și predat circulației.
Andreea VASILESCU