Călătorii care așteaptă în stațiile de tramvai, autobuz sau troleibuz din Timișoara au parte de acest mesaj care rulează iar și iar pe ecranele panourilor unde sunt anunțate ora exactă și minutele de așteptare. „Mijloacele de transport public circulă cu întârziere”. Dar de ce? Oare nu era vorba că „până în 2025, minimum 40% din călătoriile zilnice ale timișorenilor să fie făcute cu transportul în comun”, „undă verde pentru transportul în comun” sau „Prin soluții inteligente și creative, vom face transportul în comun confortabil, rapid, predictibil și accesibil pentru toți” (conform promisiunilor actualului primar)?
De asemenea, în acest an, Primăria Timișoara a achitat o mare parte din datoriile istorice ale STPT și a anunțat un mare plan de reorganizare. Au venit tramvaie noi, autobuze electrice noi, s-au reeșalonat datoriile la ANAF, s-a făcut și s-a dres. Din răspunsul acordat consilierului local Roxana Iliescu de directorul STPT, Constantin Cocheci (despre care aflăm, conform aceluiași ales local, că are un salariu net de 20.000 de lei lunar, adică vreo 4.000 de euro), suntem informați că societatea are în continuare datorii de zeci de milioane de lei, dar asta nu ar fi neapărat vreun bai. Problemele principale reale ar fi, conform directorului STPT: lipsa acută a personalului de bord, cu un deficit de aproape 150 de persoane („care influențează în mod direct calitatea transportului”), lipsa unui sistem de ticketing și monitorizare trafic funcțional, lipsa unui sistem ERP (în curs de implementare) și „ambiguitățile contractului de delegare care lasă loc de interpretări”.
Acestea ar fi răspunsurile servite călătorilor care așteaptă prin stații în speranța unui sistem de transport public rapid și predictibil, dar se aleg cu întârzieri și stat degeaba în arșiță sau ploaie și ce mai dă mama-natură. Ce-ar mai fi de zis? Doar că, dacă acum mijloacele de transport întârzie zilnic, ce se va întâmpla când va fi nevoie de tramvaie cu tot cu vatmani pe liniile de pe Cetății, Bogdăneștilor sau Stan Vidrighin?
