Era farmecul zilelor de weekend. Multă lume își pierdea timpul în acest loc, care devenise un fel de mândrie a orașului. Veneau oameni și din alte zone, ca să-și cumpere ceva de la „Ocico”, așa cum era cunsocută piața de vechituri din Mehala.
Nu găseai doar vechituri în Mehala, pentru că era plin de haine, încălțăminte, aparatură, scule și tot felul de accesorii noi care puteau fi procurate din această zonă tare dragă timișorenilor.
Farmecul aparte pe care-l avea însă piața îl dădeau micii care se vindeau aici. Nu se putea să pleci până nu ai gustat măcar doi mici de la ”Ocico”, era ca și când n-ai fi fost dacă nu te răsfățai cu o gustare.
Așa era atunci. Pentru mulți, era frumos, chiar dacă nu erau cele mai civilizate condiții de practicare a comerțului. Acum au apărut mall-urile, cu gresie, lumini și toalete curate, pentru că e normal să evoluăm. Din păcate, în „mall”-ul de la „Ocico” nu numai că nu s-a evoluat, dimpotrivă, e mai rău ca înainte.
Practic, s-a ales praful de acest loc care face parte din tradiția Timișoarei. E plin de mizerie, gunoiul stă neridicat, iar tarabele sunt degradate și goale. Doar câțiva comercianți mai animă locul, departe de ceea ce a fost odată. E un peisaj trist care ne trezește nostalgii și păreri de rău după freamătul de odinioară, după chilipirurile căutate aici, după satisfacția celor care găseau un produs la un preț bun, după... tinerețea noastră.
Doar micii au rămas. Ironia sorții este că mititeii sunt singura atracție a unei piețe de tradiție a Timișoarei, care se credea ca va deveni un mic mall.
