E un adevărat focar de infecție, deși numele ei ar trebui să ne trimită cu gândul la cu totul altceva. Mizerabilă, pustie, cu prețuri astronomice, locația arată jalnic și te întrebi ce rost își mai are o asemenea piață în Timișoara. Vorbim de așa-zisa Piața Verde din Calea Aradului, care numai verde nu e, judecând după modul în care arată.
Mesele sunt goale în cea mai mare parte, acoperite cu prelate zdrențuroase, lângă care zace un butoi de varză murată ce emană mirosul specific. Mai sunt vreo câteva kile de cartofi și de ceapă, câțiva morcovi, vreo patru țeline și cam atât la leguminoase.
Toate sunt foarte scumpe, cu mult peste prețurile din alte piețe sau supermarketuri și te întrebi dacă chiar se găsesc cumpărători pentru asemenea marfă. Avem în schimb multe flori, care mai împrospătează oarecum atmosfera cenușie din această piață dezagreabilă și uitată de lume. „Noroc”cu bodega de cartier care ne aduce la realitate, lipită de piață, la fel de infectă și dizgrațioasă, dar cu prețuri ca la localurile din centru.
E și acesta unul din paradoxurile vieții din cartierele timișorene.
