O trupă de dansuri rome profesionistă, o trupă de teatru rom, o infrastructură care să asigure prezentarea culturii rome în integralitatea sa sunt rezultatele implementării proiectului „Lulughi Shukar – dezvoltarea accesului la exprimare culturală a minorității rome din Banat prin cooperare româno-norvegiană”.
Implementat cu asistență financiară în valoare de aproximativ 200.000 de euro din partea Spațiului Economic European prin intermediul programului RO – Cultura, implementat de către Asociația Centrul de Resurse pentru Regenerare Urbană în parteneriat cu Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, Asociația Actorilor Romi și Internațional Voice of Justice Europe (organizație parteneră din Regatul Norvegiei) a generat Compania Culturală Lulughi Shukar – companie de reprezentare coerentă a culturii rome. În cele 10 luni de la înființare Compania a organizat 12 evenimente culturale, majoritatea în mediul rural, și a participat ca invitată la alte 5 evenimente promovând cultura romă în integralitatea sa.
„Astăzi suntem preocupați de promovarea Zilei Dezrobirii Romilor, o zi importantă atât pentru minoritatea romă, cât și pentru Țările române care în urmă cu 168 de ani au decis să șteargă rușinea deținerii de sclavi, abolind sclavia. Data de 20 februarie a fost decretată Zilei Dezrobirii Romilor din România prin Legea 28/2011. Cu această ocazie, Compania Artistică Lulughi Shukar a organizat expozițiiîn trei școli din mediul rural și o expoziție la sediul Asociației din strada Ecaterina Teodoroiu nr. 11 din Timișoara, expoziție ce va fi deschisă de la ora 12:00 până la ora 18:00”, a anunțat Adrian Mirescu, președintele Asociației Partida Romilor pro Europa.
Prima mențiune a sclaviei romilor o reprezintă un document al lui Dan I, domnitorul Țării Românești care în 1385 dăruiește 40 de familii mănăstirii Tismana. Aproape un secol mai târziu, printr-un hrisov din 1428, Alexandru cel Bun dăruiește mănăstirii Bistrița 31 de familii de romi.
Dăruirea familiilor de romi ca sclavi a sporit în timp averile mănăstirilor. Dacă în 1388, Mircea cel Bătrân a dăruit 300 de familii de romi mănăstirii Cozia, 400 de ani mai târziu aceeași mănăstire stăpânea 2.000 de familii. Prin aceste donații domnitorii considerau că își cumpără viața veșnică dăruind brațe de lucru neplătite pentru construcția și întreținerea mănăstirilor.
În 1856, după aproape o jumătate de mileniu de sclavie în stăpânirea mănăstirilor, a boierilor și a domnitorilor, sub presiunea iluminismului European, romii din Țările Române au devenit liberi.
„Libertatea fără o compensație materială a adus comunitățile rome sărace lipite în situația de se întoarce la foștii stăpâni pentru a fi primiți înapoi. Punând resursele limitate la un loc romii au format comunități închise pentru a se proteja de majoritari, comunități pe care le întâlnim și astăzi la marginea orașelor, a comunelor, acolo unde asfaltul, apa curentă, gazul și energia electrică se opresc, acolo unde copiii încă își mai fac temele la lumânare, acolo unde putem încă întâlni familii de peste 8 persoane care trăiesc într-o singură cameră care este și bucătărie și dormitor”, mai spun reprezentanții asociației.
