Dan Tătuț, vicepreședinte al Asociației Culturale ”Uniunea Centrului Cultural de Vest”, trage un semnal de alarmă referitor la modul în care se risipesc banii publici sub pretexte culturale:
”În ultimii ani din ce în ce mai mulți edili ai orașelor și comunelor din țară au devenit mari „iubitori” de ”cultură” și în același timp mari organizatori de evenimente de gen. Festivaluri, ”Zile ale localității”, nedei, rugi, chestiuni de acest gen au devenit obișnuințe chiar și în zonele unde cu tot cu căței și purcei, de-abia aduni câteva sute de suflete la un astfel de eveniment.
Mișcarea seamănă tot mai mult cu „glorioasele” timpuri ale „Cântării României” comuniste, când, aveai n-aveai voce, erai urcat pe scenă, sau aveai n-aveai talent, te pomeneai cu pensula în mână, totul pentru „gloria” conducătorului. Adică exact rețeta de astăzi, cu îmbunătățirile aduse prin portițele democrației.
Consiliile locale, mai mult sau mai puțin „amăgite” de către vreun primar cu avânt „cultural” alocă sume frumoase pentru organizarea de activități „culturale”, mai ales acolo unde, în localități, există Centre Culturale sau Case de Cultură în subordinea primăriilor.
Se antamează doi, trei interpreți de notorietate, se urcă pe scenă toată gloata de „artiști locali” unii cu nici măcar o oră de repetiții, se adaugă costuri cu diverse servicii, inchirieri de echipamente, cazări, organizări, etc, etc, în final rezultând sume care l-ar învia poate pe Pavarotti și l-ar urca pe scenă.
Ca lucrurile să nu pară prea „locale” sau făcute în pripă, se contactează un Centru Cultural „prieten” care, pe principiul „eu vin la tine, tu vii la mine” trimite la eveniment câțiva artiști, nu negăm, poate de valoare, care să dea culoare scenei. Bineînțeles, costurile sunt adecvate, doar morișca se invârte. Dacă e foarte bine gândită acțiunea, banii se pot aloca prin legea 350 unor asociații de casă, și lucrurile sunt clare: nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase!
Și acum vin alegerile! Cât de mare credeți că este dezmățul??? Este suficient să aruncați o privire în media, mai ales în cea on-line, și în mod clar vă puteți face o părere!!! Primăriile au devenit cei mai mari organizatori de evenimente „culturale”, pe banii cetățenilor firește! Dacă artiștii prezenți ar vinde bilete, organizat și legal, costurile ar fi corecte, fără doar și poate, pentru că spectatorul decide prin participarea sau neparticiparea sa, care act cultural, cât valorează!
Ceea ce se intâmplă de fapt, pe lângă faptul că este concurență neloială pentru profesioniștii organizatori și manageri de spectacole, contribuie la explozia prețurilor în domeniu, fenomen acutizat în ultimii doi ani, și este o formă de campanie electorală mascată, și chiar evaziune fiscală.
De ce nu se acceptă ca aceste evenimente să fie organizate de profesioniști, cu aportul sponsorilor?
Pentru că s-ar regla piața iar politicul nu ar mai avea de câștigat?
De ce, dacă tot există centrele culturale și casele de cultură, primăriile nu investesc în dotarea acestora și în stimularea creației culturale, indiferent că vorbim de interpreții de muzică sau de scriitori, sau de artiștii fotografi sau de oricare alți reprezentanți ai multitudinii de exprimări culturale?
S-ar putea constitui incubatoare culturale, s-ar putea dota cluburi culturale ale copiilor, și poate nu ar fi nevoie ca în cadrul așa ziselor Școli populare de arte, participanții să plătească „cotizatii”, deși profesorii de aici sunt plătiți din bani publici. Primăriile sunt aproape singurele organizatoare de Târguri de Iarnă, Paște, etc. Incasează sume importante de la participanții comercianți, dar organizarea o fac pe bani publici. Ne intrebăm: sumele rezultate se întorc către susținerea veritabilelor acte culturale sau de divertisment?
Timisoara este plină de astfel de nereguli. O bună parte din taxe și impozite nu se plătesc către bugetul de stat fiind vorba de primării. O să spuneți că este bine, că rămân banii la municipalitate. Adevărat, dar, sunt ei folosiți pentru cultură? Sau doar ingroasă buzunare și imagini publice ale unor politicieni?
De câte ori într-un mandat se cumpără instrumente muzicale pentru copiii cercurilor de profil? Sau cu ce se utilează diversele ateliere și cercuri de creație? Componenții ansamblurilor populare ale diverselor instituții sunt nevoiți să iți confecționeze singuri costumele, nu odată ... Și acesta a fost doar un exemplu!
Casele de Cultură și Centrele Culturale au devenit în timp agenți comerciali. Nu este ceva de condamnat, firește, dar asta implică și alocarea resurselor către desfășurarea în bune condiții a activăților de profil și firește, plata tuturor obligațiilor fiscale pe care le are orice agent comercial.
Intenționăm să inaintăm către Parlamentul României propunerea noastră privitoare la adoptarea unei legi care să interzică autorităților administrative să aloce fonduri pentru organizarea de activități ca cele descrise mai sus și deasemenea, cu sprijinul a peste 50 de organizații din domeniul cultural, intenționăm să inaintăm o sesizare către Curtea de Conturi pentru a face verificări la Consiliile Județene cu privire la plățile făcute pentru așa-zisele acțiuni culturale.
Dezmățul pe bani publici trebuie să inceteze!
Actul cultural trebuie să revină la adevărata sa valoare iar consumatorul de divertisment și spectacol trebuie să poată alege!
