Reabilitată în cadrul unui proiect care a beneficiat de fonduri europene și a fost finalizat în 2016, Piața Sfântu Gheorghe din Timișoara era cunoscută drept Piața Seminarului, iar aici a existat o biserică catolică devenită ulterior moschee. După instalarea administrației austriece a apărut o nouă biserică, având hramul Sfântului Gheorghe, de unde și denumirea pieței.
Săpăturile arheologice din timpul derulării proiectului de reabilitare au scos la iveală un fragment de zidărie al moscheii mari, fundaţiile bisericii iezuite din secolul al XVIII-lea cu hramul Sfântului Gheorghe şi două apeducte medievale, alături de un bogat inventar arheologic. Ca soluție de punere în valoare s-a decis păstrarea in situ doar a zidurilor bisericii iezuite și ale moscheii. „Mai exact, acestea vor fi desfăcute bucată cu bucată, fiecare cărămidă şi piatră va fi numerotată, tratată şi imperameabilizată chimic, se vor face fundaţii, apoi zidurile vor fi restaurate şi acoperite cu un capac cu mortar hidrologic”, preciza, la vremea respectivă, adică acum opt ani, Radu Mihăilescu, arhitectul care a întocmit proiectul inițial de reabilitare a pieței și a introdus ulterior vestigiile în peisaj. Modul în care s-au respectat indicațiile arheologilor, dar și proiectul inițial a fost contestat după finalizare, dar nu mai era nimic de făcut.
Iată că acum, la opt ani de la inaugurare, mortarul cu care au fost acoperite cărămizile vechi de sute de ani dă semne grave de oboseală, așa cum se vede și în imagini. Stratul superior gri, care ar fi trebuit să securizeze vestigiile, se sfărâmă, iar cărămizile au început să fie plimbate prin piață, care-ncotro, mai mult sau mai puțin întregi. Poate se sesizează vreo instituție a statului, înainte ca rămășițele străvechi să se distrugă cu totul.
