Celebrul de-acum sistem de garanție-returnare a ambalajelor, prin care simplul cetățean, statul, firmele, adică mai toată lumea, se poate scărpina cu mâna stângă în urechea dreaptă, a intrat în obișnuința oamenilor. În special dispozitivele instalate în preajma supermarketurilor sunt, cumva, asaltate de oameni care au strâns ambalajele și au găsit timpul necesar pentru a le returna. 50 de bani de ici, 50 de bani de colo, ai zice că nu-i mult, dar se adună câteva zeci de lei, cu care oricum ți-a fost încărcată nota de plată la cumpărături. Așa că oamenii stau la coadă, cei tineri experimentând inutilitatea acestui obicei care le-a mâncat zilele bunicilor și părinților lor, iar cei mai „copți” având ocazia să retrăiască vremi apuse. Nici angajații magazinelor nu-s mai încântați, pentru că trebuie să muncească mai mult, să aibă grijă să nu se blocheze aparatele, să încarce sacii cu peturi și să-i plimbe cu europaletul.
Procesul a devenit atât de banal încât aproape am uitat de ce ne complicăm atât de tare existența, pierzând ori timp, ori bani. Parcă era ceva cu economia circulară, cu impulsionarea pieței de reciclare din România, cu un mediu mai curat, cu salvarea planetei...
