În luna aprilie 2004, vechiul Ștrand al Tineretului din Timișoara, construit în anii 60 ai secolului trecut prin munca voluntară a cetățenilor orașului, a fost concesionat pe o perioadă de 30 de ani unei firme subțirică la cont, dar deținută de un om de afaceri important pe atunci în urbe. Se spunea că Administrarea Domeniului Public (societate a Primăriei Timișoara) nu mai poate întreține obiectivul, iar prin contractul de concesiune se promiteau marea și sarea, adică bază de agrement modernă și accesibilă pentru tot contribuabilul, dezvoltată pe 7,5 hectare din preajma Pădurii Verzi. Administrația a luat o țeapă strașnică, pentru că în afara unui bazin de înot scump, pe multele hectare de lângă pădure nu s-a întâmplat mai nimic, în afară de un concert și câteva ediții ale unor expoziții chinologice.
Periodic, părinții urbei își aduc aminte de acest teren aflat, de fapt, în proprietatea primăriei, iar cel care ridică problema în fiecare mandat este consilierul local liberal Lucian Căldăraru. Acesta a menționat, iarăși, Ștrandul Tineretului, la cea mai recentă ședință de consiliu local, dacă tot vine vorba, din ce în ce mai des, despre recuperarea terenurilor aflate în proprietatea municipalității. Conducerea primăriei i-a dat dreptate, dar a dorit un pic de discreție, pentru că în acest caz sunt necesare demersuri în instanță pentru rezilierea contractului de concesiune. Cu alte cuvinte, nu e așa simplu ca atunci când vii cu poliția locală, iei buldozerul și dărâmi un gard.
Din cei 30 de ani au trecut deja 20, așa că timișorenii nu mai au mult de așteptat, doar alți 10 ani. Până atunci, cei care doresc un ștrand cumsecade, administrat de o primărie, pot merge la Arad ori în câteva localități timișene. Mai pot apela la un ștrand privat din zona de nord a Timișoarei sau pot trece granița la vecinii din Ungaria, unde găsesc ștranduri și baze de agrement câtă frunză și iarbă.
