Știrile despre prețurile piperate din stațiunile de pe litoralul românesc fac carieră la mai toate posturile de televiziune. Vedeta scumpeturilor este, desigur, Mamaia, unde ți se golește cardul cât ai zice pește (sau pui, sau porc). Pentru cei care nu au ocazia ori dorința de a vizita celebra stațiune există și soluții locale, cum ar fi să meargă la un ștrand ultramodern din Timișoara. Condițiile sunt bune, nu se poate plânge nimeni, apa e curată, prețul de intrare nu depășește limita bunului simț. Cei care au chef să stea mai multe ore și sunt îmboldiți, la un moment dat, de foame ar face bine să-și aducă sandvișuri de acasă, în caz contrar, vor avea de-a face cu prețuri ca la Mamaia.
Pentru două porții de mâncare nu prea generoase - grătare de pui, o garnitură de fasole și una de cartofi la cuptor, o salată de varză și una de castraveți murați, plus o chiflă lunguiață - servite în farfurii și cu tacâmuri de unică folosință, pe tăvi ude și cam unsuroase, la un restaurant gen „împinge tava”, se plătește suma de 81 de lei, cam cât a costat și intrarea la ștrand. E mult, e puțin, e ok? Fiecare își cunoaște bugetul, dar, pentru comparație, meniul zilei la un restaurant din centrul Timișoarei, cu două feluri de mâncare, costă între 25 și 35 de lei și ești servit elegant, în farfurii de-adevăratelea. Nu mai vorbim de prețurile la băuturi răcoritoare.
Să nu fim înțeleși greșit, e fain ștrandul și e mai bine decât la celălalt foarte frecventat din Timișoara, unde bodyguarzii de la intrare te caută în bagaje să nu cumva să aduci apă, suc sau mâncare de acasă.
