Îndată ce buba de la Secția de chirurgie oncologică a Spitalului Municipal din Timișoara s-a spart, primarul Dominic Fritz a lansat un mesaj de indignare, fiind „siderat și înfuriat”. Primarul a spus ce se cuvenea să spună, dar un fragment din mesaj atrage atenția, dincolo de revolta firească a cititorului: „Ce îmi dă speranță este că aceste practici nu mai rămân nedescoperite și nici nepedepsite. Fiecare pacient al Spitalului Municipal semnează la internare o declarație în care se obligă să sesizeze orice încercare de a cere mită”.
Ce să înțelegem de aici? Că internarea pacienților ar fi, cumva, condiționată de un angajament cu miros securistic, cu obligații de „a sesiza”? Că e în regulă să fie pasată responsabilitatea pentru corupție pe umerii bolnavului? O asemenea declarație îi lipsește omului la internare, care se gândește doar că ar vrea să iasă viu, pe picioarele lui, din spital, și ar face orice pentru asta? Atât poate municipalitatea, cea în administrarea căreia se află Spitalul Municipal, să facă?
